Ghid de bune practici în tradițiile creative

Creșterea înseamnă a produce mai mult. Dezvoltarea, a produce altfel.

Nicoale Georgescu-Roegen

Ghidul de bune practici în tradițiile creative face parte din proiectul cultural „Tradiții Creative. Pretext. Text. Context”, în contextul căruia membrii rețelei România Tradițiilor Creative au colaborat pentru formalizarea domeniului.

CONTEXT

  • În context mondial, ne îndreptăm, probabil, spre a treia revoluție industrială (a patra după unele interpretări).


Asistăm la extinderea unui „spațiu digital” controlat tehnologic și la generalizarea unei producții și a unor servicii de masă realizate de cât mai puțini pentru cât mai mulți. După „macdonaldizarea” societăților (Ritzer, 1993), a urmat robotizarea și digitalizarea acestora. De la agricultură la cultură, oferta de piață tinde să fie monopolizată de această concentrare de forțe și mijloace de producție de natură să genereze o nouă categorie socială: „clasa oamenilor inutili” (Harari, 2016).

Deși încă departe de aceste standarde, România se va confrunta cu aceste tendințe.

Pe de altă parte, există însă o „mare diviziune economică” (Pambuccian, 2016) în care se dezvoltă și o tendință opusă, de personalizare a ofertei de piață, centrată pe „autenticitate” (Taylor, 1992) și „economie a experienței” (Pine și Gilmore, 1998). În aceasta sunt antrenați, dimpotrivă, mai mulți producători pentru mai puțini beneficiari, dispuși să plătească însă mai mult pentru satisfacerea dorințelor lor.

În această privință, potențialul României este unul considerabil, oferta fiind însă total neorganizată și neeficientă.


  • În context european, România are cea mai mare populație rurală și agrară și poate fi considerată una dintre cele mai longevive societăți țărănești de pe continent.


Pe de altă parte, începând cu comunismul și mai ales după căderea acestuia, ritmul de modernizare și schimbare socială a spațiului rural a fost unul extrem de accelerat, transformând România într-o „societate post-țărănească” (Mihăilescu, 2008), cu o moștenire țărănească încă vie, dar și cu o dinamică haotică de dezvoltare, de natură să distrugă rapid această moștenire.

În mod particular, întârzierile economice ale României au făcut ca natura și relațiile cu natura să păstreze un potențial ecologic încă puțin alterat, handicapul economic devenind astfel în zilele noastre un potențial important de dezvoltare durabilă a țării. Este ceea ce sugera, încă din 1971, economistul român Nicolae Georgescu-Roegen prin ideea sa de „bioeconomie”, care se află la baza variantelor actuale de eco-economie, economie circulară sau economie a descreșterii.

În lipsa unor acțiuni concentrate, atât această moștenire culturală, cât și acest potențial de dezvoltare riscă însă să se piardă.


  • În context național, o serie de astfel de inițiative, izolate, individuale sau de grup, au început să apară în ultima vreme în întreaga țară.


Cele mai vizibile sunt cele din domeniul agro-alimentar, constând în recuperarea și promovarea unor „produse locale”.

Tot aici intră însă recuperarea, îmbunătățirea și promovarea unor produse medicale și cosmetice bazate pe cunoștințe și rețete tradiționale, reciclarea unor materiale de construcții precum chirpiciul sau șindrila în arhitectura ecologică, reluarea și adaptarea la condiții de piață a unor meșteșuguri tradiționale, tendințele de design vestimentar inspirate din materiale și motive populare sau reintroducerea în circuitul industrial a unor plante precum cânepa, cu veche istorie în cultura țărănească și mare potențial economic în prezent.

Toate aceste registre constituie contextul general și particular al (re)lansării unui domeniu vast și fertil de „tradiții creative”, de natură să valorifice un potențial național existent, dar încă sub-evaluat. Legatura pragmatică dintre comunitate și resurse naturale, dincolo de componenta cultural-identitară, readuce în actualitate soluții de reziliență și dezvoltare locală durabilă încă neexplorate.

VIZIUNE

România Tradițiilor Creative este o mișcare inițiată în 2017, care vizează o schimbare de perspectivă în abordarea tradițiilor prin relativizarea opoziției clasice dintre „tradiție” și „modernitate”. Produs și creație a Modernității, tradițiile nu trebuie privite doar ca reminiscențe ale trecutului, ce trebuie conservate, ci și ca resurse ale viitorului, care trebuie promovate.

Scopul acestui demers este acela de a promova ideea de „modernitate a tradițiilor” și capacitatea lor de a deveni lucrative.

Forumul tradițiilor creative este o modalitate de identificare, repertoriere și prezentare publică a actorilor, activităților și produselor care recurg într-un mod creativ la materiale, tehnici și practici tradiționale. În amonte, organizarea forumului presupune o documentare națională de identificare a celor mai reprezentative „success stories” din domeniul tradițiilor creative, selectarea și organizarea lor pe domenii de activitate. În sine, forumul va consta în expunerea pe durata unei săptămâni a unui eșantion reprezentativ de tradiții creative din diverse domenii și zone ale țării, însoțit de demonstrații de meșteșuguri și tehnici „neo-tradiționale” și dezbateri publice a unor teme de interes general precum peisajele culturale, patrimoniul local, eco-industrii, eco-turism și destinații ecologice, meșteșugurile tradiționale în economia socială, etc. În aval, forumul urmărește conștientizarea și sprijinirea acestui domeniu de activități și a importanței sale patrimoniale și economice pentru țară.

PROF. DR. VINTILĂ MIHĂILESCU, ANTROPOLOG ȘI INIȚIATOR ROMÂNIA TRADIȚIILOR CREATIVE FORUMUL TRADIȚIILOR CREATIVE – EDIȚIA I, 2017, MUZEUL ȚĂRANULUI ROMÂN

Forumul Tradițiilor Creative (sept. 2017) a fost prima acțiune organizată a rețelei România Tradițiilor Creative – lansată în mai, 2017, în cadrul Romanian Design Week. Însă, discuțiile legate de acest demers erau mult mai vechi și fuseseră demarate în pregătirea inițiativei Romanian Powered by Nature (2015), ce aparține arh. Teodor Frolu, Ivan Patzaichin și dezvoltată împreună cu prof. Vintilă Mihăilescu.

Sub această umbrelă, prima ediție a Forumului Tradițiilor Creative din 2017 a reunit peste 40 de proiecte, produse și asociații. Elementele comune care legau aceste proiecte și care au stat la baza selecției acestora sunt:

  • Inspirația de origine tradițională
  • Inovație și creativitate
  • Contribuție la dezvoltarea durabilă, prin generare de locuri de muncă
 

Cu prilejul ediției a III-a a Forumului Tradițiilor Creative, arh. Teodor Frolu, inițiator România Tradițiilor Creative, subliniază faptul că din 2017, atunci când rețeaua România Tradițiilor Creative s-a lansat și până în prezent, s-au dezvoltat strategic, prin experiență și experimentare, două direcții:

  1. Conceptul de tradiții creative iese din zona exclusivă de meșteșug, care a fost cea mai vizibilă și prezentă, dar care a devenit și un blocaj la nivel de concept. Valoarea tradiției creative trece dincolo de meșteșug, ne ducem în zona de practică de filosofie a traiului, a comuniunii cu natura, a modului pragmatic de a vedea viața de zi cu zi
  2. Valoarea educațională a conceptului, rostul pe care îl are in contextul de dezvoltare durabilă, prin care tradițiile creative devin un traductor, nu mai avem un import de norme și regulamente, ci doar o reactualizare, o revenire la niște valori și soluții pe care le aveam și le-am pierdut și/ sau le-am uitat

JUSTIFICARE ȘI PRINCIPII GENERALE

Fiecare membru al rețelei România Tradițiilor Creative și-a parcurs într-un mod natural evoluția, fără să conștientizeze foarte clar că din tradiție se face ceva contemporan, se iese din zona de etno, se depășește zona de conservare și păstrare. De aici vine problema majoră a conceptului de salvare – salvăm ceva așa cum e, însă acest lucru e valabil până la un punct. Salvarea înseamnă să dai un rost contemporan prin care păstrezi ceva așa cum e, dar îi adaugi ceva nou și inovativ, care să aibă sens și valoare, astfel încât din el să faci o resursă.

Procesul de asimilare a conceptelor de dezvoltare durabilă și educație este unul complex, ce ține atât de comunicare cât și de practică. Cum introduci motivația schimbării care trece dincolo de aspectul economic și merge către comportamentul uman? Elementul de tradiție este singurul care poate motiva (și justifica) o contribuție autentică prin moștenirea pe care o ai, înțeleasă din perspectivă contemporană.

Această viziune este completată și de lector univ. dr. Alexandru Andrășanu, Universitatea din București, președinte al Asociației Geoparcul Internațional UNESCO Țara Hațegului, care afirmă:

La scară mai mică, geoparcurile pot fi un exemplu al unor ecosisteme, unde patrimoniul natural se îmbină cu cel cultural și se pot valorifica resursele exploatabile. În aceste spații, oamenii sunt niște făuritori de identitate locală și își depășesc statutul de simpli localnici, devenind participanți și parteneri în aventură. Când schimbi perspectiva, inviți turiștii să descopere și să respecte. Greșeala în ariile protejate este că se pune mult accent pe natură și se uită legătura fundamentală între resurse și natură. Turiștii, în principal, vin să vadă natura, eventual mai cumpără un suvenir și sunt cazați la diverse pensiuni ca element exotic, dar oamenii locului le sunt prezentați drept un simplu auxiliar, niște simple anexe la peisaj; ori, de fapt, ei sunt proprietarii locurilor, sunt urmașii celor ce au dat cultura ținutului respectiv și au un impact direct asupra zonei. Identitatea e a lor, noi venim din exterior, dacă vrem să funcționeze tradițiile creative trebuie să fim parteneri în acest demers.

LECTOR UNIV. DR. ALEXANDRU ANDRĂȘANU, UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI, PREȘEDINTE AL ASOCIAȚIEI GEOPARCUL INTERNAȚIONAL UNESCO ȚARA HAȚEGULUI

Sentimentul că aparții de o zonă ar trebui cultivat. În aceste condiții, România Tradițiilor Creative poate deveni un partener în relația cu comunitatea, iar acest tip de tradiții reinventate pot deveni, prin demersul nostru, o alternativă viabilă pentru dezvoltarea locală, mai ales în mediul rural unde resursele financiare sunt reduse, însă potențialul natural și cultural este cât se poate de valoros.

În cazul geoparcului, acesta nu este neapărat un produs creativ, ci devine un context pentru produse creative, prin care se creează pretexte de dezvoltare. Până la urmă, un produs creativ are o componentă economică, unde e important producătorul, care leagă produsul de teritoriu și pune în valoare rădăcinile.

SCURT ISTORIC

2017 – Începuturile

Rețeaua România Tradițiilor Creative a fost lansată în 24 mai 2017, în cadrul Romanian Design Week, organizat de The Institute. Cu acest prilej, a fost expusă colecția Re-Design Crafts by ING. Acest eveniment a reunit șase membri ai RTC (Soxen – Kraftmade , DeltaCraft – Ecopolis, Honest Goods – ProPatrimonio, Meșteshukar ButiQ, Batem fierul la conac!, Patzaikin) cu suportul financiar al ING Bank.

România Tradițiilor Creative a luat naștere prin susținerea Administrației Fondului Cultural Național, dar și a Reprezentanței Comisiei Europene în România, ceea ce a dus la prima ediție a Forumului Tradițiilor Creative organizat, între 6 și 10 septembrie, de Muzeul Țăranului Român în parteneriat cu DC Communication, SNSPA și alți parteneri.

Această primă ediție ne-a permis repertorierea și prezentarea, către un public larg, a poveștilor care există deja în România cu privire la ce ar putea reprezenta tradițiile creative. Acest lucru a fost o oportunitate de a promova actorii culturali, dar și cei socio-economici, care prin intermediul activităților lor folosesc o abordare creativă a patrimoniului cultural, precum colaborarea dintre designeri și arhitecți cu meșteșugarii, instituții și organizații active în industriile verzi sau care promovează peisajele culturale și produsele locale, organizații specializate în educație pentru patrimoniu cultural etc.

Rezultatele primei ediții:

♦ 43 de prezentări proiecte și produse în catalogul de eveniment
♦ 10 categorii de oameni înzestrați (case plămădite; de mână; din pământ; handmade by robots; împreună-creativi; la sat, la oraș; lada de zestre; locuri verzi; școala de trecut; tradiții făurite)
♦ 40 exponenți și peste 50 de participanți în cadrul Forumului Tradițiilor Creative
♦ 8 pavilioane expoziționale noi și un total de 22 expuneri stand în cadrul târgului tradițiilor creative
♦ 5 zile de eveniment, 5 dezbateri
♦ 1 zi de prezentări maraton a 30 de proiecte și produse
♦ 1 pagină de Facebook, 29 calupuri de promovare Facebook și un scurt film promo de prezentare
♦ 1 website al rețelei România Tradițiilor Creative
♦ peste 1,000 de vizitatori și peste 10 voluntari

Închiderea primei ediții a Forumului a fost marcată de deschiderea Anului European al Patrimoniului Cultural (2018), unde Paul Dujardin, director general al centrului cultural BOZAR – palatul artelor frumoase din Bruxelles, a subliniat potențialul cultural uriaș al României, susținut de Giorgio Ficcarelli, șeful departamentului de cultură al Directoratului General pentru Cooperare Internațională și Dezvoltare al Comisiei Europene, care a prezentat rolul patrimoniului în obiectivele majore ale Uniunii Europene privind dezvoltarea. În tot acest context, tradițiile creative pot oferi – la nivel european și mondial – un răspuns local la globalizare, a cărei viteză tinde să slăbească legăturile identitare.

2018 – 2019

Anul 2018 a fost marcat printr-o serie de evenimente de promovare a educației pentru patrimoniu. În parteneriat cu Muzeul Național Cotroceni, am organizat conferința „Școala de trecut educație nouă, teme de când e lumea”, precum și cea de-a doua ediție a Forumului Tradițiilor Creative, unde am arătat relația dintre materialele naturale (piatră, lemn, lână, cânepă etc.) și creator, precum și modul în care acestea pot reprezenta o sursă viabilă pentru dezvoltarea economică și socială din România.

Mai mult, pentru a susține procesul de educație, în 2018 și 2019, am realizat o serie de documentare scurte cu o serie de membri ai rețelei, care au prezentat modalitățile prin care patrimoniul cultural poate fi utilizat cu succes în dezvoltarea durabilă (economic, turistic, social, cultural etc).

2020

În cadrul proiectului cultural „Tradiții Creative. Pretext. Text. Context”, sprijinit financiar de Administrația Fondului Cultural Național, am dezvoltat:

  • un curriculum pentru programul de master „Geobiologie aplicată în conservarea patrimoniului natural și cultural” (GBA, Facultatea de Geologie și Geofizică, Universitatea din București)
  • un ghid de bune practici în tradiții creative
  • cea de-a treia ediție a Forumului Tradițiilor Creative, unde am invitat potențiali parteneri ai rețelei, din Republica Moldova și Statele Unite (asociația Mozaique, care lucrează cu artizani din România și Guatemala). De asemenea, răspunzând solicitărilor membrilor, care au simțit nevoia de specializare în competențe care să le crească șansele de fructificare a muncii, am organizat un atelier de digitalizare și realitate virtuală (scanare 3D, VR/AR), cu scopul de a accesa instrumente și/ sau aplicații de mobil sau computer care să permită o mai bună promovare a proiectelor și produselor în mediul virtual.
 
Pe termen lung, explorăm o serie de oportunități de colaborare care să permită transmiterea viziunii noastre mai departe, să valorificăm domeniile tradițiilor creative în România și în străinătate, dar și să diversificăm sursele de finanțare. Totodată ne propunem să identificăm oameni interesați de valorificarea tradiției în conformitate cu viziunea noastră, alături de care să creștem și să extindem Rețeaua, astfel încât să construim comunități reziliente și mult mai pregătite pentru provocările secolului nostru.

MANIFEST

România tradițiilor creative

Memorie pentru viitor

– manifest –

Creșterea înseamnă a produce mai mult.
Dezvoltarea, a produce altfel.

Nicolae Georgescu-Roegen

Aici se experimentează cu ceva vechi.

Andrei Pleșu
Despre zestrea Pământului. O viziune
  • În 1909, bazându-se pe observarea comunităţilor de pescari şi a felului în care îşi administrau resursele naturale, Grigore Antipa concepe sistemul de gestionare rațională pentru Delta Dunării, propunând o nouă ştiinţă, geonomia. Ducând mai departe termenul și ideea, Maurice-François Rouge avea să definească în 1947 geonomia drept „o nouă știință pentru acțiune: știința organizării teritoriilor, știința care studiază structura și echilibrul ocupării spațiilor naturale de către om, sub triplul aspect al geografiei, al ecologiei și al socio-economiei”.
 
  • În 1971, Nicolae Georgescu-Roegen a acreditat, bazându-se și pe cercetările sale interbelice asupra economiei țărănești din România, teoria bio-economică, o modalitate rațională de a folosi ceea ce tot el numea „zestrea Pământului” – o zestre generoasă, dar finită și supusă legilor entropice ale degradării.  „Georgescu-Roegen este, practic, primul care pune problema ecologică în cadrul economiei și este incontestabil unul dintre principalii părinți ai descreșterii”– constată Serge Latouche în 2016. O descreștere care nu presupune suspendarea creșterii, ci doar înlocuirea ei cu un „alt fel de creștere”: „dezvoltare” (ceea ce în prezent ne place să numit dezvoltare durabilă), „Profesorul Nicholas Georgescu-Roegen a fost un pionier. Epoca noastră aproape l-a ajuns din urmă” – declara prietenul său, Paul Samuelson, laureat al premiului Nobel pentru economie.
 
  • În prezent, de la eco-economie și eco-agricultură, eco-filosofie și eco-etică la economie circulară, industrii verzi etc., omenirea încearcă să recupereze această „zestre a Pământului”, risipită și divizată, pentru a o folosi în moduri cât mai raționale și mai integratoare. Putem spune deci, onest și fără emfază, că ceva din viitorul spre care tinde astăzi lumea dezvoltată s-a născut şi în România.
 
  • Proiectul de față constituie o strategie componentă dintr-un posibil proiect de țară mai cuprinzător, care să se inspire din viziunea de mai sus.
 
Despre zestrea noastră. O strategie
  • Născută la țară, țara noastră a rămas cea mai longevivă societate rurală și agrară din Uniunea Europeană. Dincolo de modernizare și industrializare, de sincronizări și decalaje, această alcătuire socială este ceea ce ne definește și ne distinge și astăzi. Ea a făcut ca România să fie legată organic, prin istoria sa, de natură, aceasta făcând astfel parte din însăși identitatea noastră națională. Privită adesea ca un handicap, această dominantă țărănească a societății noastre a făcut totuși ca natura, cunoștințele și practicile legate de aceasta să fie și astăzi principala noastră moștenire.
 
  • Această moștenire poate fi transformată din înapoiere într-un „avantaj competițional”, nu prin conservarea ei patrimonială și nici prin preluarea preferențială a unor elemente izolate, ci doar prin elaborarea unei strategii de ansamblu. Ce putem face deci? Răspunsul, paradoxal, este simplu: back to the future! Trecutul poate fi o resursă dacă este privit, coerent și sistematic, dinspre viitor. Putem să ne inspirăm așadar din propriul trecut – satisfăcând astfel și nevoia firească de mândrie națională și restabilind ceva din încrederea pierdută a românilor – pentru a participa sui generis la viitorul comun al omenirii.
 
  • În domeniul de interes al acestui proiect, preocupările tot mai intense și mai complexe legate de patrimoniu recurg de ceva vreme la o distincție strategică esențială: un patrimoniu ce ne vine dinspre trecut ca un legământ cu acest trecut, care trebuie păstrat și valorizat ca atare (legacy) și un patrimoniu dat nouă moștenire, ca zestre care poate și trebuie să fie valorificată cât mai bine în viitor (herritage). Fără a subestima câtuși de puțin importanța patrimonializării tradițiilor, strategia urmată de acest proiect nu își propune însă conservarea, ci utilizarea acestora. Altfel spus, tradițiile sunt abordate în acest caz ca resurse pentru viitor ale unei strategii integratoareîn locul unor amintiri despre trecut, o memorie pentru viitor!
 
Despre înzestrare. Un domeniu

Sub diferite denumiri sau încă tăcute, tradițiile creative există! Ele sunt însă părți ale unui întreg care încă nu există…

  • Un domeniu. Tradițiile creative încearcă deci să identifice și să promoveze un domeniu de graniță, permeabil, care se învecinează cu industriile creative, cu diversele curente „etno”, etc., fără a se confunda însă cu acestea. Ceea ce îl distinge este ceea ce am putea numi în-zestrarea, adică modul particular în care este preluată și valorificată zestrea noastră tradițională. În locul unei raportări orizontale, de preluare, circulație și combinație a unor teme și motive (de pildă, tendințele „fusion” de la etno-fashion la etno-food sau etno-music), tradițiile creative au o abordare verticală, care caută sensul peren al arte-factelor acestei moșteniri și nu elementele ei componente. Nu tradiții prelucrate altfel, ci tradiții care produc altceva.
 
  • Un obiectiv.  Conceptul strategic de tradiții creative își propune:
    • promovarea unui domeniu de dezvoltare sustenabilă
    • în spiritul viziunii bio-economice evocate mai sus
    • prin transferul de resurse, materiale și cognitive, din universul unei moșteniri patrimoniale a lumii rurale și valorificarea creativă a lor în cel antreprenorial al societății de piață
    • și pe baza unor inițiative locale, individuale sau de grup, capabile să genereze locuri de muncă, inclusiv prin proiecte de economie socială
 
Despre oameni înzestrați.  O rețea

România tradițiilor creative este un proiect strategic pe termen lung, care își propune să federeze oameni înzestrați din următoarele domenii de interes:

  • Case plămădite. Arhitectură, tehnici și materiale de construcții
  • De mână. Meșteșuguri și design – valorificarea creativă a unor meșteșuguri, modele și materiale tradiționale
  • Din pământ. Ce crește din pământ; economia pământului – eco-agricultură, gastronomie, produse de tip farma
  • Handmade by robots. De la tehnologie spre tradiție, meșteșugit de roboți
  • Împreună-creativi. Modele creative de antreprenoriat social, cooperative, comunități
  • La sat, la oraș. Dezvoltare urbană, conexiune rural-urban
  • Lada de zestre. Conservare patrimonială creativă
  • Locuri verzi. Locuri verzi de privit și povestit: peisaj cultural, biodiversitate și eco-destinații
  • Școala de trecut. Educație nouă, teme de când lumea
  • Tradiții făurite. Creație artistic

DOMENIILE TRADIȚIILOR CREATIVE

  1. Arhitectură – Ghiduri de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural (Grupul rural OAR)Șindrila în timp și spațiu (Mihai Nuță, ZONA SRL, Grupul Rural OAR)
  2. Meșteșugari și Designeri – CosânzeanaHonest Goods (Pro Patrimonio)Soxen (KraftMade)Semne Cusute (Ioana Corduneanu)Șezi (Octavia și Lucian Loiș)
  3. Tehnologie – Sâmburi digitali – fir cu fir, strat cu strat (Micro 3 D TechLab)
  4. Economie socială și crearea de comunități – Deltacraft și Letea în UNESCO (Ecopolis)Meșteshukar ButiQBatem Fierul la Conac în Țibănești/ Iași (Asociația Maria, Prodid)Dreptul al semințe țărănești (Asociația EcoRuralis)Plăți specifice pentru biodiversitate( Fundația Adept)La terenuri -spațiu comun în Mănăștur / Cluj-Napoca (Asociația Colectiv A)
  5. Crearea de ecosisteme creative – Ecosistemul creativ Patzaichin (Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23)Arbori Bătrâni (Florin Ghenade, Galeria Posibilă)Geoparcul Internațional UNESCO Țara Hațegului  (Universitatea București)expoziția Tradițiile și tranzițiile fânului ( studiile realizate de cercetătorii Muzeului Țăranului Român alături de Centrul Suedez de Biodiversitate (Uppsala)
  6. Educație – Școala de la Piscu, unde sunt promovate valorile patrimoniului UNESCO și se construiește Muzeul Oalelor de Pisc,  GreenMogo – Greenitiative, un centru în Mogoșoaia, transformat în spațiu comun pentru comunitate, unde să experimenteze cu tehnici de construire și de trai care să reducă impactul activităților umane asupra mediului, Școala de la Bunești,  unde se desfășoară ateliere de arhitectură experimentală și acum se construiește un parc dendrologic
  7. Gastronomie – New Transylvanian Cuisine, care desfășoară vizite ghidate prin diverse locații din Transilvania pentru a descoperi gustul local, Bragageria Bogdania, pentru gustul de bragă, Deltaica, produse din Delta Dunării, Brutăria socială Mama Pan, a asociației Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Moș Iosif – mezeluri tradiționale tătărești, Preoțescu – produse din lapte de capră etc.
 

În completarea acestora, se mai pot adăuga și alte categorii pe care ne propunem să le abordăm în viitor, și anume:

  • elemente de patrimoniu imaterial și abilități moștenite
  • muzică și instrumente
  • cosmetice și produse medicale
  • materiale de construcție specifice
  • reintroducerea în circuitul industrial al anumitor plante (vezi cânepa)
  • economie circulară, eco-turism, destinații ecologice
  • viața în spații desemnate ca parcuri naturale sau geoparcuri etc.

PROIECTE, PRODUSE, EXPERTIZĂ

Pentru a exemplifica mai bine contextul rețelei România Tradițiilor Creative am ales să prezentăm modalitățile în care 10 dintre membri RTC au dat valoare contemporană proiectelor lor, plecând din pasiunea și respectul pentru tradiție, dar și din dorința de a explora noi căi de a ajunge la comunitățile în care își desfășoară activitățile.

În acest sens, în paginile următoare sunt descrise acțiuni și activități pe care noi le propunem ca resurse, modele de inspirație, vectori și instrumente pentru o educare practică în procesul de dezvoltare durabilă la nivel local și/ sau regional. Totodată, sunt descrise și dificultățile întâmpinate, dar și lecțiile învățate, soluțiile găsite sau chiar tips & tricks de a face față provocărilor, într-un mod ingenios și creativ:

Cuprins

Ghidul de bune practici în tradițiile creative face parte din proiectul cultural „Tradiții Creative. Pretext. Text. Context”, inițiat de DC Communication, în parteneriat cu: Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23, Geoparcul Internațional UNESCO Țara Hațegului, Asociația Maria, Școala de la Piscu, Kraftmade, ȘEZI, Școala de la Bunești, Ecopolis, Cosânzeana, Universitatea din București, Fundația Pro Patrimonio, Augmented Space Agency, The Ark, co-finanțat de AFCN. Parteneri media: București FM, Modernism, Citatepedia, Munteanu, Igloo media.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.