Iulia Iordan & Veronica Neacșu

de la idei încolțite la tradiții creative

În copilărie am crescut mai mult pe la bunici, doi povestitori înnăscuți care știau povești nescrise, pe care de fiecare dată când le spuneau, le schimbau câte puțin. Mi-am dorit să le regăsesc și să le povestesc la rândul meu copiilor. Așa am descoperit culegerile de folclor. Însă pentru că în culegeri ele sunt scrise într-un mod destul de greoi, uneori în dialectul specific regiunii de unde au fost culese, în cuvinte greu de înțeles pentru copii, m-am hotărât să îmi fac o colecție de povești vechi preferate, adaptate ca limbaj, pe care le-am transcris treptat pe blogul meu cu resurse educative casadincopac.wordpress.com. Descoperind astfel că și alți părinți sunt interesați de poveștile românești arhaice, m-am apucat de lucru. Din fericire, am găsit o iarnă foarte liniștită din viața mea, în care am citit și am scris pe nerăsuflate. Așa s-a născut cartea Povești din calendar.

zestrea care a hrănit proiectul

Cele douăzeci și două de povești din care se compune volumul sunt alese din vechi culegeri de folclor și etnografie, prelucrate cu grijă, astfel încât să rămână în preajma atmosferei originare: arhaică, fără înfrumusețări inutile. Cartea este împărțită pe luni, pornind de la calendarul popular, întrucât societățile tradiționale priveau lumea prin calendarul popular – sistemul de gândire prin care timpul lor se ordona în cotidian, respectiv sacru. Fiecare moment, zi, lună, anotimp erau înzestrate cu o anume încărcătură magică, lucru care a dat naștere unei diversități uimitoare de povești apotropaice. Iar modul în care vechii țărani priveau timpul nu e deloc străin de psihologia copilului mic: prin personajele, locurile și obiectele întâlnite în povești, dimensiunea temporală a existenței – abstractă, imperceptibilă prin simțuri – primește concretețe pentru copiii de astăzi.

întâlniri prin care proiectul a prins trup

Drumul meu s-a legat de Veronica Neacșu, creatoarea ilustrațiilor. Îi știam lucrările din activitatea la Clubul Ilustratorilor: impresia de feerie, de basm și originalitatea ei ca artist m-au convins că ea este persoana potrivită. Dar lucrurile nu s-au legat imediat. Cartea s-a plămădit cu multă perseverență, chiar cu încăpățânare. După tatonări cu câteva edituri și cu ajutorul unei finanțări din partea AFCN, am pornit la drum alături de Editura Vellant.

cuiburi și drumuri care poartă proiectul mai departe

Copilăria la țară de până în anii ’80 m-a inspirat să concep cartea, la fel maternitatea și experiența mea în domeniul educației culturale. Oferta de povești românești de pe piața de carte autohtonă m-a îndemnat să le aștern pe hârtie, pe limba copiilor, frumos ilustrate, cu gândul la mâinile mici care vor răsfoi iar și iar acele pagini. Cartea se află deja la al treilea tiraj, a obținut premiul pentru ilustrație la concursul Cele mai frumoase cărți din România în 2016 și a fost printre invitatele României la Târgul de Carte pentru Copii de la Bologna, tot în anul 2016.

Visăm frumos: așa cum în limba română au fost traduse povești tradiționale din Africa până în Antarctica, din Australia până în Rusia, tot așa mi-aș dori ca poveștile românești arhaice, originale, nemaiîntâlnite și nemaiauzite nicăieri altundeva să fie traduse în limbi cu sonorități diferite de a noastră. În acest fel, ar putea fi explorate de către alte culturi și ar putea naște alte idei frumoase și alte vise.

Proiecte

Ateliere de scris

Literatura este pentru mine, ca și pentru mulți alți pământeni, un prieten foarte bun: nu îmi pot imagina viața mea fără cărțile din ea. Dar,

Citeste mai mult »