România tradiţiilor creative
Memorie pentru viitor
Vintilă Mihăilescu și Teodor Frolu
Despre zestrea Pământului. O viziune
- În 1909, bazându-se pe observarea comunităţilor de pescari şi a felului în care îşi administrau resursele naturale, Grigore Antipa concepe sistemul de gestionare rațională pentru Delta Dunării, propunând o nouă ştiinţă, geonomia. Ducând mai departe termenul și ideea, Maurice-François Rouge avea să definească în 1947 geonomia drept „o nouă știință pentru acțiune: știința organizării teritoriilor, știința care studiază structura și echilibrul ocupării spațiilor naturale de către om, sub triplul aspect al geografiei, al ecologiei și al socio-economiei”.
- În 1971, Nicolae Georgescu-Roegen a acreditat, bazându-se și pe cercetările sale interbelice asupra economiei țărănești din România, teoria bio-economică, o modalitate rațională de a folosi ceea ce tot el numea „zestrea Pământului” – o zestre generoasă, dar finită și supusă legilor entropice ale degradării. „Georgescu-Roegen este, practic, primul care pune problema ecologică în cadrul economiei și este incontestabil unul dintre principalii părinți ai descreșterii” – constată Serge Latouche în 2016. O descreștere care nu presupune suspendarea creșterii, ci doar înlocuirea ei cu un „alt fel de creștere”: „dezvoltare” (ceea ce în prezent ne place să numit dezvoltare durabilă), „Profesorul Nicholas Georgescu-Roegen a fost un pionier. Epoca noastră aproape l-a ajuns din urmă” – declara prietenul său, Paul Samuelson, laureat al premiului Nobel pentru economie.
- În prezent, de la eco-economie și eco-agricultură, eco-filosofie și eco-etică la economie circulară, industrii verzi etc., omenirea încearcă să recupereze această „zestre a Pământului”, risipită și divizată, pentru a o folosi în moduri cât mai raționale și mai integratoare. Putem spune deci, onest și fără emfază, că ceva din viitorul spre care tinde astăzi lumea dezvoltată s-a născut şi în România.
- Proiectul de față constituie o strategie componentă dintr-un posibil proiect de țară mai cuprinzător, care să se inspire din viziunea de mai sus.
Despre zestrea noastră. O strategie
- Născută la țară, țara noastră a rămas cea mai longevivă societate rurală și agrară din Uniunea Europeană. Dincolo de modernizare și industrializare, de sincronizări și decalaje, această alcătuire socială este ceea ce ne definește și ne distinge și astăzi. Ea a făcut ca România să fie legată organic, prin istoria sa, de natură, aceasta făcând astfel parte din însăși identitatea noastră națională. Privită adesea ca un handicap, această dominantă țărănească a societății noastre a făcut totuși ca natura, cunoștințele și practicile legate de aceasta să fie și astăzi principala noastră moștenire.
- Această moștenire poate fi transformată din înapoiere într-un „avantaj competițional”, nu prin conservarea ei patrimonială și nici prin preluarea preferențială a unor elemente izolate, ci doar prin elaborarea unei strategii de ansamblu. Ce putem face deci? Răspunsul, paradoxal, este simplu: back to the future! Trecutul poate fi o resursă dacă este privit, coerent și sistematic, dinspre viitor. Putem să ne inspirăm așadar din propriul trecut – satisfăcând astfel și nevoia firească de mândrie națională și restabilind ceva din încrederea pierdută a românilor – pentru a participa sui generis la viitorul comun al omenirii.
- În domeniul de interes al acestui proiect, preocupările tot mai intense și mai complexe legate de patrimoniu recurg de ceva vreme la o distincție strategică esențială: un patrimoniu ce ne vine dinspre trecut ca un legământ cu acest trecut, care trebuie păstrat și valorizat ca atare (legacy) și un patrimoniu dat nouă moștenire, ca zestre care poate și trebuie să fie valorificată cât mai bine în viitor (herritage). Fără a subestima câtuși de puțin importanța patrimonializării tradițiilor, strategia urmată de acest proiect nu își propune însă conservarea, ci utilizarea Altfel spus, tradițiile sunt abordate în acest caz ca resurse pentru viitor ale unei strategii integratoare: în locul unor amintiri despre trecut, o memorie pentru viitor!
Despre înzestrare. Un domeniu
Sub diferite denumiri sau încă tăcute, tradițiile creative există! Ele sunt însă părți ale unui întreg care încă nu există…
- Un domeniu. Tradițiile creative încearcă deci să identifice și să promoveze un domeniu de graniță, permeabil, care se învecinează cu industriile creative, cu diversele curente „etno”, etc., fără a se confunda însă cu acestea. Ceea ce îl distinge este ceea ce am putea numi în-zestrarea, adică modul particular în care este preluată și valorificată zestrea noastră tradițională. În locul unei raportări orizontale, de preluare, circulație și combinație a unor teme și motive (de pildă, tendințele „fusion” de la etno-fashion la etno-food sau etno-music), tradițiile creative au o abordare verticală, care caută sensul peren al arte-factelor acestei moșteniri și nu elementele ei componente. Nu tradiții prelucrate altfel, ci tradiții care produc altceva.
- Un obiectiv. Conceptul strategic de tradiții creative își propune:
- promovarea unui domeniu de dezvoltare sustenabilă
- în spiritul viziunii bio-economice evocate mai sus
- prin transferul de resurse, materiale și cognitive, din universul unei moșteniri patrimoniale a lumii rurale și valorificarea creativă a lor în cel antreprenorial al societății de piață
- și pe baza unor inițiative locale, individuale sau de grup, capabile să genereze locuri de muncă, inclusiv prin proiecte de economie socială
Despre oameni înzestrați. O rețea
România tradițiilor creative este un proiect strategic pe termen lung, care își propune să federeze oameni înzestrați din următoarele domenii de interes:
