Semne cusute

de la idei încolțite la tradiții creative

Totul a început la Festivalul de Design din Berlin, DMY, în mai 2011, când, prezentând o colecție de obiecte românești lucrate de Ioana Corduneanu, am conștientizat interesul sănătos al publicului pentru obiectele fără etichetă, dar cu poveste; cu valoare, nu neapărat cu preț. Am revenit în țară și, în 2012, am deschis blogul „Semne Cusute”, primul semn că există un interes pentru moștenirea din lumea textilelor și o tendință de a fi explicată și (re)valorificată. Blogul este o arhivă în care am adunat peste 2000 de izvoade și modele de cămăși, scheme de croi, povești și sfaturi pentru cei care se încumetă să coasă din nou. Povestea a continuat pe Facebook, iar în 2014 am deschis un fel de șezătoare online, pentru a le îndruma pe doamnele care cochetau cu ideea de a-și coase singure cămașa. De atunci, zi după zi, grupul a crescut la peste 21 000 de membri (august 2017) și continuă să crească. Ne-am întâlnit și dincolo de spațiul virtual, în grupuri de lucru din toate orașele mari din țară; am organizat concursuri și expoziții și am ridicat mereu ștacheta, de dragul studiului, al muncii și al cusutului.

zestrea care a hrănit proiectul

Patrimoniul textil este fragil, efemer. Știm că nicio cămașă nu este veșnică. Dar știința de a coase – da – se poate transmite în viitor astfel încât, chiar și peste zeci și sute de ani, femeile să își poată coase izvoadele iubite pe materiale adaptate momentului lor. Cel mai ușor a fost să studiem tehnicile de cusut – asta este la îndemâna oricui. Croiul este deja un subiect ceva mai dificil, trebuie tradus pentru a fi înțeles. Iar cea mai dificilă etapă este cea legată de producerea pânzelor, de țesut. Sperăm însă că, în timp, vom deprinde priceperea de a produce fire și de a le da culoare. Încercăm să educăm publicul să cerceteze în profunzime și să atingă texturile cu totul aparte ale materialelor de calitate: lână, mătase, in, fir metalic, paiete, mărgele.

întâlniri prin care proiectul a prins trup

Fără Horațiu Silviu Ilea, nu cred că proiectele Semne Cusute ar fi fost așa de ambițioase. El a fost sfătuitorul meu, cu el am dezlegat mistere, el mi-a fost inspirație și sursă de cunoaștere. A fost mereu alături, de la început. Mădălin Ghigeanu, fostul meu profesor din facultate, m-a susținut și m-a încurajat în momente de cumpănă. Iar doamnele mele, care îmi sunt alături, nu le pot numi pe toate, dar le port în gând. Deja nu mai sunt „eu” și „ele”, deja suntem „noi”.

cuiburi și drumuri care poartă proiectul mai departe

Călătoriile prin lume m-au inspirat, desigur. Din Calcutta până în Maroc, am vizitat toate muzeele de artă tradițională care mi-au ieșit în cale și am văzut cum fac alții să își păstreze și să își pună în valoare patrimoniul. Dar cămășile noastre fac parte dintr-o lume fără granițe. Acolo unde sunt românce cu o altiță în geantă, gata să scoată acul și să lucreze oricând prind un moment liber, acolo proiectele noastre trăiesc. Ne dorim expoziții în jurul lumii, dar ne dorim și un „cuib” – un loc al nostru unde să putem lucra împreună și să putem primi oaspeți. Un sediu este printre prioritățile noastre absolute.

Pentru viitor avem în plan: publicații, expoziții, cursuri de cusut, dar mai ales ne dorim să reușim să definim „cămașa generației noastre”. Am ucenicit, replicând modele străvechi și am ajuns să o facem îndeajuns de bine încât să ne dorim să fim și noi parte din istorie, parte din devenire. Din simplu consumator, omul poate deveni creator. Vrem să oferim alternative, să facem din cămășile noastre obiecte de fală, de meditație și de lăsat moștenire.

Foto pagină organizație - Semne Cusute#3