- ORIGINI
de la idei încolțite la tradiții creative
Totul a început dintr-o joacă. Urmăream cu interes meșteșugul împâslitului lânii, până când am avut prilejul să pun mâna pe lână și pe ac, cu totul întâmplător. De atunci nu am mai renunțat la el. A început în facultate. Mai apoi am devenit mămică, am avut mai mult timp pentru mine, acasă, am diversificat ideile, am îmbogățit povestea, dându-i și o dimensiune pedagogică. Acest meșteșug a devenit o sursă de venit după încheierea concediului de creștere a copilului. Neîntoarcerea mea la serviciu a fost un pas important. Mi-am pus toată încrederea în mine și în nesfârșitele posibilități pe care le oferă lâna împâslită, lucru care s-a adeverit a fi o hotărâre bună. Sunt work at home mom de mai bine de un an.
- MOȘTENIRE
zestrea care a hrănit proiectul
Încă din facultatea de arhitectură m-am „lipit” de tot ce însemna tradiție, patrimoniu. Atunci am devenit voluntar la Muzeul Țăranului Român. A fost lucrul care mi-a prilejuit întâlnirile cu patrimoniul imaterial. Pe celălalt îl cunoscusem prin intermediul cursurilor. A fost ca o cunună. Totul s-a rotunjit într-un sens deplin, la fel cum toate sunt întrețesute și intercondiționate în această lume. Și, cum mereu am avut lipici la materialele naturale, a fost o chestiune de timp până când întâlnirea cu lâna și-a spus cuvântul. Poate doar lemnul mai este așa de seducător. Însă lâna este unică. Pufoasă, călduroasă (niciodată în exces), sănătoasă, antiseptică. Fină și bună. Cu poveste. Întotdeauna m-au înduioșat micile resturi de ciulini sau iarba din lâna de la nea Tănase de la Obor. Și mirosul de lanolină. Unii nu-l „gustă”. Eu îl iubesc.
- OAMENI
întâlniri prin care proiectul a prins trup
Unul dintre oamenii-cheie ai întâlnirii mele cu lâna a fost Ioana Barbara, prietena care mi-a pus acul în mână. Din acel moment nu l-am mai lăsat. M-a cucerit. Apoi, după ce am creat câteva obiecte, Cristina Cochinescu, prietenă din Ploiești, directoare de grădiniță, mi-a propus un atelier cu copiii. Acela a fost momentul alfa al experiențelor mele pedagogice. Nici de acestea nu m-am „lecuit”, ba chiar constituie mai mult de jumătate din experiențele mele cu lâna din ultima perioadă. Și MȚR-ul a avut rolul său, însoțindu-mă întotdeauna; cu locuri, oameni și întâmplări.
- LOCURI
cuiburi și drumuri care poartă proiectul mai departe
- ÎNCOTRO
Visele mele legate de lâna împâslită sunt pe o listă lungă. Îmi doresc: să colaborez cu un ceramist pentru a crea câteva obiecte care îngemănează cele două materiale; să diversific gama de produse legate de joaca celor mici; să îmi deschid propriul atelier, unde să fie destul spațiu nu doar pentru lucru, ci și pentru găzduirea unor ateliere. Și cel mai important vis: să strâng sub aceeași umbrelă câteva work at home moms din Ploiești și să deschidem un centru urban de meșteșuguri. Să fie ca o șezătoare urbană – un spațiu comun de ateliere la care să putem lucra oricând dorim, împreună sau nu, unde să ne putem aduce copiii, să conviețuim și să ne organizăm, să colaborăm și să avem spor cu proiectele noastre.
- PROIECTE
- NOUTĂȚI
Cum reușește Crina Manolescu să dea „viață” unor opere de artă dintr-un material uitat în cutia de zestre a bunicii
De la arhitectură, la „Oaia primordială“ Crina Manolescu, din Ploiești, a fost dintotdeauna atrasă de arhitectură. A terminat Colegiul din domeniu, însă și-a dorit să
- EVENIMENTE
