- ORIGINI
de la idei încolțite la tradiții creative
Povestea confecționării măștilor a pornit din nevoia de a pune în scenă obiceiuri străvechi din zona de sud a Moldovei. Cum majoritatea obiceiurilor – fie că era vorba de sărbătorie de iarnă, fie de nuntă, naștere sau înmormântare – cuprindeau măști populare, am fost nevoit să cercetez cum erau făcute măștile și am realizat primele personaje (moș, babă, țigan, țigancă, harap, capră din cordele) din materiale tradiționale, după modelele povestite de bătrâni. De la prima expoziție – la Casa de Cultură din Tecuci, în 1992 – am ajuns să expun de-a lungul timpului în diferite orașe din România (Sibiu, Iași, București, Oradea, Timișoara, Bacău, Tulcea), dar și la Muzeul Omului din Paris, la Carnavalul de la Veneția, la Binche (Belgia), Strasbourg, Bruxelles sau Limoux (Franța). De asemenea, am fost invitat de Institutul Cultural Român să expun la Londra și Viena.
- MOȘTENIRE
zestrea care a hrănit proiectul
În copilărie l-am văzut pe tatăl meu confecționând o mască din materialele pe care le avea la îndemână. Inedit pentru mine a fost felul în care pănușile de porumb împletite sunt folosite pentru confecționarea suportului (fața măștii). Așa încât le folosesc și azi – ceea ce distinge măștile mele de cele ale altor creatori. Cum întotdeauna am fost impresionat de oameni și de poveștile lor de viață, expresia feței, caracterul, năravurile mă inspiră în obținerea expresivității măștilor mele: măști de hapsân, cărpănos, zgârcit, vesel, șiret, blajin, afurisit etc.
- OAMENI
întâlniri prin care proiectul a prins trup
Doamna profesoară Mariana Chiriță din Tecuci mi-a descoperit talentul și m-a îndemnat să confecționez măști populare. Împreună am cercetat obiceiurile cu măști și tot dumneaei mi-a făcut legătura cu academicianul Romulus Vulcănescu – care m-a încurajat și m-a îndrumat în pasiunea mea. Copiii mei au văzut, au învățat iar mai târziu m-au ajutat în confecționarea măștilor, participând la concursuri și luând premii. Iar fiul meu, Adrian Valentin Buța, continuă transmiterea meșteșugului și a pasiunii pentru cultura populară.
- LOCURI
cuiburi și drumuri care poartă proiectul mai departe
Dragostea pentru cultura populară și nevoia de a transmite mai departe obiceiurile și meșteșugurile străvechi m-au determinat să fac un muzeu – o Gospodărie Tradițională pe care am numit-o „Vatra cu Dor”, în satul Șivița, comuna Tulucești, județul Galați. Muzeul este construit respectând organizarea unei locuințe tradiționale de acum o sută de ani și găzduiește tabere și ateliere de creație în care micii meșteșugari vin să deprindă olăritul, țesutul și confecționarea măștilor. Astfel, traiul bunicilor lor începe să nu li se mai pară străin și de neînțeles.
- ÎNCOTRO
Doar vânzarea de măști populare nu poate asigura traiul de zi cu zi, drept care mulți tineri și-au pierdut interesul față de practicarea meșteșugului. Dar consider că organizarea unor târguri, expoziții sau spectacole unde să fie prezentate jocurile cu măști și în care să fie antrenați cu precădere tinerii, ar putea face ca meșteșugul confecționării măștilor populare să capete valență modernă, în care tinerii să se regăsească și să se poată manifesta.
- LINKURI
- PROIECTE
- NOUTĂȚI
- EVENIMENTE
