de la idei încolțite la tradiții creative

Povestea a început din dragoste pentru obiect și lemn. Lemnul se lasă după cum îl iubeşti. Mai ales dacă procesul de prelucrare începe din momentul când el a venit în stare brută la tine şi intri într-o rezonanţă cu el – un organism viu. Cred că lemnul m-a ales pe mine. M-a cucerit încet, aşa, pas cu pas, dar cred că dragostea asta pentru pădure, pentru natură a fost în mine dinainte de a mă naşte, pusă de Dumnezeu. Şi dacă iubeşti pădurea, copacul, nu ai cum să nu iubeşti lemnul. Viaţa te împinge uneori şi pe alte drumuri, dar lemnul a fost ca o dragoste din tinereţe. Şi drumurile noastre s-au reîntâlnit la un moment dat. Când lucram în industria jocurilor pe calculator, totdeauna am avut această nemulţumire – că nu puteam să ating ceea ce făceam, eu fiind îndrăgostit de lucrul cu obiectul.

zestrea care a hrănit proiectul

Am moștenit iubirea asta din familie. Străbunicul era meșter în construcția clădirilor din gospodărie, se pricepea să facă șuri. Bunicul, la fel – și el mare meșter în lemn. Tata – maestru în arta modelării lemnului, la strung și nu numai. Eu le-am urmat. Dar simt că meseria a fost cumva sădită în mine dinainte ca tata sau profesorii să îmi pună dalta în mână.

întâlniri prin care proiectul a prins trup

Tata e un mare artist în lemn și am lucrat împreună la mai toate proiectele. Apoi, sunt oamenii cărora le încredințez obiectele și care nu mi-aș dori să fie chiar oricine. Sunt obiecte foarte frumoase pe care, după ce le lucrez, nu-mi mai vine să le dau, şi le opresc, să mai stea o vreme în preajma mea. Uite, să zicem că ai crescut un cal de rasă şi e clar că el trebuie să meargă la competiţii, să sară peste obstacole. Şi-ţi doreşti nu numai ca acel cal să fie campion, ci să aibă şi un jocheu pe măsură. Asta îmi doresc şi eu pentru un obiect făcut de mine: să-l cumpere un om care să aprecieze la fel ca mine acel obiect. Şi dorinţa mea este atât de puternică, încât, în majoritatea cazurilor, chiar aşa se întâmplă.

cuiburi și drumuri care poartă proiectul mai departe

Atelierul meu se află destul de aproape de București. Însă cu toate acestea, locurile care m-au inspirat și din care obiectele mele își trag esența – nu doar pe cea lemnoasă – se află în comuna Mărgău din județul Cluj.

Am multe planuri. Aș vrea să cresc colecția de jucării. Aș vrea să fac expoziția de scaune pe care am anunțat-o de atâta timp. Nu în ultimul rând, mi-aș dori să experimentez noi tehnici în arta strungăritului, în finisarea lemnului.