Bogdan Herăscu

de la idei încolțite la tradiții creative

Creațiile mele nu sunt neapărat rezultatul unor idei în sensul unei originalități căutate. Mai degrabă sunt juxtapuneri ale unor sensuri deja existente care așteptau să fie dezgropate. Ca orice cultură, au avut nevoie de timp și de atenția tuturor acțiunilor mele. Transformarea lor este greu de perceput, eu fiind același în fiecare moment al vieții mele, ceea ce se întâmplă și cu lucrările făcute de mine.

zestrea care a hrănit proiectul

Cultura a avut nevoie de sol, iar solul îl identific cu Muzeul Țăranului Român, cu literatura și acțiunile pe care le-am căutat în mod expres din nevoia de claritate și din cerințele lucrărilor pe care le încerc. Modul de lucru nu e niciodată același, materia care poate purta semnele unei uzuri (uneori lucrez chiar cu materiale sau obiecte care pot fi considerate deșeuri) dictând de cele mai multe ori tipul gestului. Cunoștințele vin odată cu ceea ce privești, dar mai ales atunci când disponibilitatea pentru nașterea obiectului e prezentă. Momentele producerii unui obiect valabil diferă în funcție de stare, de loc. Aceleași acțiuni produc obiecte diferite, perturbările fiind instrumente de cele mai multe ori suficiente.

întâlniri prin care proiectul a prins trup

Extrem de importanți sunt oamenii întâlniți la Muzeul Țăranului Român. Trecuți și prezenți. Cunoscuți direct sau prin ceilalți: Horia Bernea, Irina Nicolau, Lila Passima, Costion Nicolescu, Ruxandra Grigorescu. Apoi, oamenii care fac să călătorească lucrările inspirate din arta creștină și din spiritualitatea populară: obiectele, lucrările noastre, nu au fost făcute pentru călătorii, dar prin dragostea unor oameni față de ele acestea au ajuns prin neștiute colțuri de lume.

cuiburi și drumuri care poartă proiectul mai departe

Am urmărit în ceea ce am făcut o linie educativă, un tip de îndărătnicie pe care am crezut ca-l văd în arta populară românească, o oglindire a unui tip de a sta și de a face nefăcute, nefăcute dar plăcute. Mi-ar plăcea ca tot tezaurul știut și neștiut al acestor locuri să se reverse cu blândețe asupra celor ce vor să modeleze oameni. Plan… „Ce plan ți-ai făcut?” „Ai vreun plan pentru anul ăsta?” „Mi-ai stricat planurile!” Totul pentru plan, totul pentru victorie. Fără plan nu merge nimic. Am întâlnit demult un sunet care m-a pus pe gânduri. M-am făcut curios și am căutat etimologia cuvântului „plan”. Plan = înșelare. planisí (planisésc, planisít), vb. – A ademeni, a înșela. Ngr. πλανῶ, aorist πλάνησα (Tiktin; Gáldi 229).