Studiu de caz: Dialoguri europene despre monumentele controversate – prima masă rotundă „Nordic Insights”
În cadrul proiectului „Nordic Insights: Addressing cancel culture in public spaces through artistic dialogue and cultural innovation”, inițiat de Platforma Formare Culturală, pe 28 mai 2025, a avut loc prima masă rotundă virtuală dintr-o serie dedicată dialogului intercultural în jurul artei publice controversate.
Discuția a adus împreună specialiști din Danemarca, Suedia și România, pentru a explora modul în care statuile și monumentele din spațiul public – cândva expresii ale puterii și memoriei oficiale – devin astăzi terenuri de dezbatere și renegociere a valorilor colective. În contextul unor teme sensibile precum colonialismul, naționalismul, rasismul sau lipsa reprezentării de gen, aceste forme de artă publică nu mai pot fi privite doar ca vestigii ale trecutului, ci ca repere vii în lupta pentru o memorie culturală mai echitabilă și incluzivă.
Evenimentul, moderat de Oana Nasui, cercetătoare culturală, a deschis o conversație necesară despre memoria colectivă și rolul artei publice în construcția identităților contemporane. Departe de a fi simple obiecte decorative, monumentele sunt oglinzi ale valorilor societății care le-a creat – și totodată ale celor care le contestă.
Ce înseamnă „cancel culture” în spațiul public?
Niels Righolt, facilitator cultural, a oferit o privire de ansamblu asupra modului în care în țările nordice se redefinesc spațiile publice și simbolurile lor. A explicat cum „cancel culture” în acest context înseamnă mai puțin o „anulare” și mai mult o renegociere: contestarea, îndepărtarea sau recontextualizarea monumentelor care intră în conflict cu valorile societății de azi. Exemplele au fost grăitoare – statuia regelui Frederik al V-lea aruncată în apele portului din Copenhaga sau controversa din jurul monolitului din Parcul Vigeland, devenit un simbol al naționalismului în Norvegia. Tot el a subliniat lipsa reprezentării feminine în monumentele publice nordice, în ciuda unui discurs social progresist, și a vorbit despre nevoia unei tranziții spre spații mai incluzive și participative.
Suedia: între traumă colectivă și politică culturală
Hanna Granlund, expert în patrimoniu, a adus în discuție modelul suedez, conturat începând cu secolul al XVII-lea și influențat în secolul XX de legislația statului bunăstării – inclusiv celebra „regulă de 1%” prin care arta este integrată în proiectele publice. Ea a prezentat exemple relevante: fântâna din Piața Fierului din Göteborg, odinioară un omagiu adus industriei siderurgice, devenită problematică din cauza stereotipurilor și referințelor la comerțul cu sclavi; dar și proiectul anti-rasist din Malmö, creat ca răspuns artistic la o serie de crime motivate rasial. Granlund a vorbit despre teoria traumei colective și tensiunile dintre inițiativele comunitare și instituțiile oficiale în procesul de construire a memoriei publice.
România: monumentele între putere și memorie
Istoricul Cezar Buiumaci a trasat o linie cronologică fascinantă a monumentelor din spațiul românesc, de la crucile de piatră din secolele XVI–XIX, cu valoare culturală și spirituală, până la schimbările radicale aduse de regimurile politice moderne. A trecut prin epoca ocupației ruse, cu monumente ale „eliberatorilor”, prin comunism, cu distrugerea simbolurilor monarhice și înlocuirea lor cu reprezentări ideologice, și până la perioada postcomunistă, marcată de incertitudine și controverse. Printre exemplele menționate se numără monumentul victimelor comunismului, intens disputat, și „Simbioza daco-romană”, statuia lui Traian cu lupoaica, care – deși inițial refuzată – a devenit una dintre cele mai fotografiate din București înainte de a fi demontată. Buiumaci a vorbit și despre „propaganda monumentală” – un demers prin care comunitățile erau implicate în pregătirea și acceptarea viitoarelor simboluri publice.
