Această pagină este dedicată contribuțiilor a trei precursori români de geniu în investigarea, teoretizarea, experimentarea și avansarea ideii de „lume durabilă” și a conceptelor vizionare pe care se fundamentează noua economie în armonie cu Pământul.

Munca lor, datând încă de la începutul secolului al XX-lea, cu mult înainte ca aceste teme să fie considerate relevante, ne permite să formulăm azi o întrebare esențială „Cum vrem să ne dezvoltăm: mai mult sau mai înțelept?” și ne oferă puncte de sprijin în căutarea răspunsurilor.

Din teoriile celor trei s-au desprins și s-au dezvoltat domenii și priorități ale lumii actuale, de la economia ecologică sau economia circulară la preocuparea pentru epuizarea resurselor. Prin realizările lor, aceste trei personalități au marcat epocile în care au trăit, dar anvergura lor a depășit-o pe cea a României.

Trecutul cultural devine astfel o resursă pentru viitor, restabilind ceva din încrederea pierdută a românilor de a participa la destinul comun al omenirii.

În prezent, de la eco-economie și eco-agricultură, eco-filosofie și eco-etică la economie circulară, industrii verzi etc., omenirea încearcă să recupereze această zestre a Pământului, risipită și divizată, pentru a o folosi în moduri cât mai raționale și mai integratoare.

Putem spune deci că ceva din viitorul durabil și armonios pe care lumea încearcă astăzi să și-l formuleze s-a născut în România.

Economia circulară s-a născut la sat, pentru că nu e decât tradiția țărănească adusă la oraș și aplicată cu creativitate și înțelepciune.