1876 (Hobița) – Se naște Constantin Brâncuși

Brâncuşi s-a născut pe data de 21 februarie 1876 în satul Hobița, situat în județul Gorj, România. Părinții săi, Nicolae și Maria Brâncuși, erau țărani săraci care-și câștigau cu greu existența.

Casa în care a crescut Brâncuși era o casă tipică de țară, sărăcăcioasă în ceea ce privește utilitățile, dar foarte bogată în decorațiunile în lemn. Acestea se puteau găsi aproape oriunde, de la obiectele uz caznic și stâlpi de susținere, până la fațadă. Stilul în care au fost realizate aceste ornamente au fost primii stimuli vizuali pentru Brâncuși și cea mai timpurie formă de inspirație pentru lucrările sale.

1888 (Craiova) – Brâncuși pleacă de acasă

La vârsta de 12 ani, în anul 1888, a plecat definitv de acasă și s-a îndreptat spre Craiova, oraș în care avea să trăiască zece ani, lucrând ore interminabile în cafenele și restaurante, spâlând vase și pahare sau curățând mesele. A fost și chelner timp de șase ani într-o cârciumă.

1894 (Craiova) – Prima meserie și începerea școlii de arte

Norcul său avea însă să se schimbe în anul 1984, când găsește de lucru într-o prăvălie. La un moment dat, unul dintre clienți îl provoacă să meșterească o vioară. S-a ridicat la înălțimea provocării și a creat o vioară doar din materialele pe care le avea la îndemână în prăvălie. Un industriaș bogat, pe numele de Grecescu, impresionat de această întâmplare, a considerat că ar fi păcat ca talentul tânărului Brâncuși să se irosească și a decis să-l susțină financiar pentru ca acesta să se poată înscrie și să urmeze cursurile la Școlii de Arte și Meserii din Craiova. Un ajutor financiar foarte important, a primit și din partea Bisercii Adormirea Maicii Domnului din Craiova, ajutor care i-a permis lui Brâncuși să înceapă școala în luna septembrie a aceluiași an.

1898 (Craiova, București) – Absolvirea școlii de arte și înscrierea la facultate, în București

Brâncuși a absolvit cu onoruri Școala de Arte și Meserii în anul 1898. I s-a oferit posibilitatea să expună, la vârsta de 22 de ani, una dintre lucrările sale, un bust din ghips al lui lui Gheorghe Chițu, fondatorul instituției de învățământ pe care tocmai o absolvise, în Expozția Publică a județelui Oltenia, care s-a desfășurat în Parcul Bibescu.

Brâncuși ajunge în București în anul 1898, unde devine student la secția de sculptură a Academiei de Arte Frumoase, ale cărei cursuri le va urma pentru următorii patru ani. Sărăcia continuă să-i urmeze fiecare pas, fiind obligat să vândă moștenirea modestă pe care o primise de la părinți. Pentru a se putea întreține, începe să spele vase într-un restaurant situat pe strada Câmpina, din capitală.

În perioada pe care o petrece la Academie, Brâncuși este convis de un coleg, Ion Croitoru, să se înscrie ca membru în corul unei biserici. Aici învață să cânte atât în stilul Bizantin și cât cel Gregorian.

1902 (București) – Primele lucrări

Dintre sculpturile din aceasta perioadă, Ecorseul realizat in 1902, comandat de profesorul de anatomie Dr. Dimitrie Gerota, în scopuri didactice, a fost folosit ca model de anatomie pentru mult timp în cadrul Academiei de Arte Frumoase.

Această lucrare denota o excelentă cunoaștere anatomiei. În 1903 a primit prima comandă, bustul Generalului Carol Davila, fondatorul scolii Medicale din România. In perioada școlii a obținut mai multe premii dintre care o mențiune pentru bustul Vitellius și o medalie de bronz pentru bustul Laocoon.

Lucrările realizate în această perioadă reliefează abilitățile sale tehnice și acuratețea științifică.

1903 (București, Munchen, Paris) – Absolvirea studiilor universitare și primele călătorii în Europa

Brâncuși a absolvit Academia de Arte Frumoase din București în anul 1902 și, la sfatul prietenului său Dimitrie Paciurea, ajunge la München în anul 1903. În acea perioadă, orașul era centrul unor tendințe progresive în artă, care se încadrau în curentul Art Nouveau.

Aici îl întâlnește pe artistul și prietenul său Frederich Storck, care îi oferă ajutorul. Vizitează muzee, frecventează cafenelele unde se strângea elita artistică a orașului, se plimbă pe străzi și prin parcuri și își caută de muncă, însă fără succes.

Orașul german nu-l atrage, pe de-o parte pentru că nu reușește să învețe germană, iar pe de altă parte pentru că pregătirea oferită de Școala de Arte din München era foarte asemănătoare cu ceea învățase deja la București.

Așa că, într-o zi de primăvară a anului 1904, decide să pornească spre Paris.

1904 (Paris) – Brâncuși ajunge la Paris

Brâncuși sosește în Paris pe data de 14 iulie 1904. Experiența călătoriei este redată de acesta într-o manieră vie și expresivă, din care reiese că drumul parcurs a fost asemeni unui itinerariu aproape inițiatic.

Pentru început, este găzduit de prietenul său din București, Daniel Poiană, la Condorcet nr. 9, aproape de Montmartre. Acesta îi găsește și primul loc de muncă, ca spăltor de vase la Braseria Chartier. Își schimbă domiciliul de mai multe ori în următorii trei ani.

Datorită unei burse modeste, primită de la Ministerul de Arte și Educație din România, se înscrie, în anul 1904, la Ecole des Beaux-Arts unde participă, până în anul 1906, la cursurile susținuite de Anton Mercier.

În această perioadă de doi ani, Brâncuși a realizat busturi din bronz, care oglindeau încă influența stilului academic, pe care îl învățase la Academia de Arte Frumoase din București.

1906 (Paris) – Brâncuși devine ucenicul lui Rodin

În Decembrie 1906, Brâncuși îl cunoaște pe marele sculptor Rodin. O etapă importantă în parcursul creator al lui Brâncuși a fost și timpul petrecut de acesta ca ucenic în atelierul lui Rodin, unde a creat sub influența sculptorului francez lucrări care purtau în continuare amprenta stilului clasic. Însă, această situație nu avea să dureze mult, Brâncuși părăsindu-l destul de curând, pentru a-și găsi propria cale și identitate artistică.

În final, despărțirea dintre cei doi a fost inevitabilă și a fost redată de Brâncuși într-o manieră aforistică: Nimic nu poate crește la umbra marilor copaci.

1907 (Paris) – Prima comandă majoră și primii pași spre modernism

În anul 1907, Brâncuși a obținut prima comandă majoră, din partea unei văduve înstărite, Eliza Stănescu Popovici, pentru un monument funerar închinat soțului ei decedat. Este vorba de statuia unei fete ingenunchiate, intitulată Rugăciune, prima operă pe care a sculptat-o în stil modernist, și care reprezintă prima etapă a evoluției sale spre simplificarea formelor.

Pentru elaborarea ei, Brâncuși a folosit o tehnică pe care a preluat-o de la Rodin și care a devenit foarte populară printre sculptorii avantgardiști. Această metodă consta într-un proces de simplificare prin eliminarea părților de anatomie, în scopuri expresive.

1908 (Paris) – Sculptura directă, esențializarea formelor și inițierea dialogului cu natura

Brâncuși a continuat să experimenteze într-o manieră discretă cu tehnica sculpturii directe, realizând sculptura Cumințenia Pământului, undeva între anii 1907 și 1908.

Un loc aparte în sculptura lui Brâncuși îl reprezintă o serie de motive a căror sursă de inspirație este lumea animală: păsări, pești, foci, pinguini, țestoase. Niciunul dintre artiștii contemporanii cu Brâncuși nu a înglobat în opera sa viețuitoare.

Motivul păsărilor ocupă însă un loc special după cum reiese din numărul foarte de versiuni realizate pe această temă, deși nu este cunoscut cu precizie, se află între 34 și 43. Alături de seria de sculpturi Doamna Pogany, aceste sculpturi oferă un exemplu elocvent al modului în care Brâncuși a parcurs drumul spre esențializarea formelor.

1913 (Paris) – Întâlnirea cu lemnul

Anul 1913 reprezintă o nouă etapă în devenirea artistică a lui Brâncuși, care își concentrează atenția, pentru prima dată, asupra unui nou material, și anume lemnul. În acest an produce prima sa lucrare în lemn, Primul Pas.

Ia naștere un demers creator special, în care lemnul reprezintă mediul ideal care-i permite, pe de o parte, să dea viață elementelor culturale moștenite din tradiția populară românească, dar și să folosească tehnica sculpturii directe, iar pe de altă parte să valorifice latura sa practică de meșteșugar, prin realizarea de mobilier pentru propriul său atelier.

1916 (Paris) – Atelierul lui Brâncuși și casa

Anul 1916 reprezintă un alt moment important în biografia lui Brâncuși, deoarece marchează momentul în care se mută, la vârsta de 42 de ani, din studioul său de pe strada Montparnasse nr. 54, la noua sa adresă, Impasse Ronsin nr. 8, unde își va stabili atelierul și va locui până la sfârșitul vieții.

Brâncuși dorește să lase prin testament statului român operele din atelierul său situat pe Impasse Ronsin, însă autoritățile române refuză, motiv pentru care renunță la cetățenia română și, în anul 1952, o dobândește pe cea franceză. Atelierul și tot patrimoniul său artistic sunt dăruite țării sale de adopție.

1957 (Paris) – Trece în neființă Constantin Brâncuși

Brâncuși moare pe data de 16 martie 1957, la vârsta de 81 de ani. A fost îngropat în Cimitirul Montparnasse din Paris.