Antipa

Grigore Antipa

(1867 – 1944)

Cunoscut, la nivel superficial, drept doar un biolog care a condus muzeul ce îi poartă numele, Antipa este cel care a dezvoltat, la începutul secolului al XX-lea, concepte de management societal bazat pe ciclurile naturii.

Biolog, economist, ecolog, oceanolog, muzeolog, pionier în domeniul muzeologiei, este autorul unor enunțuri moderne în domeniile ecologiei, biosociologiei, bioeconomiei biosferei. O bună parte din opera sa se bazează pe experimentele pe care le-a condus într-un vast laborator natural, în Lunca și Delta Dunării.

În 1909, bazându-se pe observarea comunităților de pescari și a felului in care își administrau resursele naturale, Grigore Antipa concepe sistemul de gestionare rațională pentru Delta Dunării, propunând o știință nouă: geonomia, a cărei definiție urma să fie rafinată de urbanistul francez Maurice-François Rouge în 1947 „o nouă știință pentru acțiune: știința organizării teritoriilor, știința care studiază structura și echilibrul ocupării spațiilor naturale de către om, sub triplul aspect al geografiei, al ecologiei și al socio-economiei”.

 

Prezentarea lucrării „Biosociologia și bioeconomia Mării Negre”, în 1931, la Paris, la Congresul Internațional al Agriculturii și Pescuitului, reprezintă un moment crucial în evoluția intelectuală și profesională a lui Antipa, fiind considerat consfințirea faptului ca savantul începuse sa împletească eficient cercetarea științifică in biologie cu competente și viziune in economie.

  • „Activitatea noastră are nevoie să fie pusă şi din punctul de vedere al importanţei ei pentru economia naţională pe alte baze şi a i se da o organizare potrivită acestui scop. Ea are nevoie de institute cu laboratoare şi câmpuri experimentale, a căror câmp de cercetări trebue să fie natura întreagă a ţării cu bogăţiile ei”… „nu trebue să pierdem din vedere că, dacă ştiinţa teoretică este universală, ştiinţa aplicată este naţională, deoarece ea are a rezolvi probleme specifice ale ţării, cu solul, subsolul, clima şi populaţia ei, toate diferite de cele ale altor ţări şi pe care nu le putem copia fără a suporta consecinţele adeseori foarte păgubitoare.”

    Grigore Antipa

  • „Organizarea noastră socială trebue pusă, de acum înainte, pe o bază ştiinţifică-decurgând din realităţile ţării şi din firea poporului nostru, – pentru ca societatea noastră să nu treacă prin acele grave crize sociale, prin care au trecut alte ţări, ademenite şi conduse de ideologii greşite, ca aceea a luptei claselor, dictatura proletariatului universal şi alte asemenea erezii, care devin periculoase forţe distructive a unităţii naţiunii şi slăbesc energia ei colectivă.”

    Grigore Antipa

  • „Nouă ne trebuie o grădină zoologică naţională, a cărei compunere şi organizare să decurgă din natura specială a ţării cu posibilităţile ei de dezvoltare economică, din nevoile şi aptitudinile culturale speciale ale populaţiei. Principalul este ca o asemenea instituţie să fie adaptată nevoilor ţării şi poporului nostru, iar nu copiată căci efectul ei real ar fi cât de mic.”

    Grigore Antipa

  • „De fapt importanţa grădinilor zoologice nu este numai ştiinţifică, culturală şi educativă, ci şi economică şi socială. Nu avem decât să ne gândim ce mare binefacere socială va fi, când zecile de mii de lucrători, care stau toată săptămâna în fabrici şi ateliere şi care astăzi îşi petrec timpul liber şi sărbătorile în cârciumi, sau mai numeroșii funcţionari de stat şi comerciali care-şi execută meseria în birouri şi prăvălii, lipsite de aer şi de soare, vor găsi putinţa ca, împreună cu familiile lor, să aibă câteva ore distractive şi instructive în aer liber.”

    Grigore Antipa

  • „Pentru a ne asigura drepturile noastre de existenţă ca ţară şi ca popor şi ca să rezistăm concurenţei din ce în ce mai grele, se impune să desfăşurăm o muncă încordată pentru a ajunge la nivelul ţărilor care ne înconjoară. Paşii pe care trebuie să-i facem pe calea progresului, trebuie să fie foarte mari ca să putem recâştiga ceea ce am pierdut în secole de lâncezeală.”

    Grigore Antipa

  • „Cel mai mare noroc pe care l-am avut în viaţă, faptul că mi-a fost îngăduit timp de 22 de ani să mă pot apropia şi să ascult din gura sa proprie învăţămintele şi sfaturile sale părinteşti, până la sfârşitul vieţii sale, Regele a urmărit apoi de aproape toate lucrările mele, atât la Pescării şi la Muzeu, cât şi în toate direcţiile în care a trebuit să îmi desfăşor o activitate, şi în tot timpul m-a încurajat, sfătuit şi apărat!”

    Grigore Antipa

  • „[…] am avut norocul să fiu elevul a patru învăţaţi dascăli care au trezit în mine interesul viu pentru ştiinţele ce ni le predau şi au avut o influenţă hotărâtoare asupra dezvoltării mele ulterioare. Acestor neuitaţi dascăli ai mei din liceu le datorez foarte mult pentru începuturile mele intelectuale, şi nu mică mi-a fost bucuria când, după 22 de ani, unii dintre ei m-au ales coleg al lor la Academia Română.”

    Grigore Antipa

  1. 1867
  2. 1885
  3. 1888
  4. 1892
  5. 1893
  6. 1895
  7. 1896
  8. 1899
  9. 1904
  10. 1905
  11. 1908
  12. 1909
  13. 1912
  14. 1919
  15. 1922
  16. 1924
  17. 1932
  18. 1933
  19. 1934
  20. 1940
  21. 1941
  22. 1942
  23. 1944
  1. 1867 (Botoșani) – Se naște Grigore Antipa

     

    Biolog, zoolog, ihtiolog, ecolog, oceanolog, profesor universitar. A dezvoltat tehnica muzeală (perfecționând diorama), a experimentat și teoretizat „geonomia”- știință ce analizează relațiile între mediul natural și societate.

  2. 1885 – 1891 (Iași, Jena/Germania) studii universitare

     

    La Jena, este unul dintre cei mai apreciați doctoranzi ai marelui naturalist darwinist, medic, pictor și filozof Ernst Haeckel, inventatorul termenului „ecologie”.

  3. 1888 – 1892 (Villefranche-sur-Mer/Franța, Napoli/Italia) – Lucrează și studiază lumea marină

     

    Dobândește solide cunoștințe de oceanografie și își consolidează pasiunea pentru fauna marină.

  4. 1892 – 1893 (București) – Devine directorul secției de Zoologie a Muzeului de Istorie Naturală

     

    Proaspăt întors din Napoli, îi prezintă regelui Carol I, planurile sale: să organizeze pescăriile din ţară, să studieze Marea Neagră şi Delta Dunării, şi să organizeze un muzeu de istorie naturală.

  5. 1893 – Este numit director al Pescăriilor Statului și directorul secției de Zoologie a Muzeului de Istorie Naturală

    Reorganizează integral domeniul pescuitului, transformându-l într-un proiect economic naţional pe baze științifice şi foarte productiv. Realizează lucrări hidrotehnice, îndiguiri, construiește primul canal în Delta Dunării (Dunavăț, de 27 km lungime, care leagă lacul Razim de Dunăre). Producția de pește crește de 10 ori.

    Tot în 1893, participă la o expediție de 4 luni în jurul Mării Negre. Derulează primele cercetări de biologie marină, îmbogățind astfel colecțiile viitorului Muzeul de Zoologie.

  6. 1895 – Publică Studii asupra pescăriilor din România, una dintre cele mai importante lucrări ale sale, ce înglobează experiența a 3 ani de cercetare
  7. 1896 – Elaborează legea pescuitului, care duce la creșterea considerabilă a producției de pește
  8. 1899 – Se logodește cu Alina Petrescu, care îi va fi soție, consilier personal și cel mai bun colaborator timp de 45 de ani
  9. 1897 – 1904 (București) – Lucrează intens la construcția unei clădiri dedicate Muzeului de Istorie Naturală

    Luptă pentru strângerea de fonduri și găsirea unui loc pentru clădire și studiază organizarea muzeelor din Europa, formulându-și o viziune proprie, originală.

  10. 1905 – Publică lucrarea Câteva cuvinte asupra necesităţii reorganizării învăţământului nostru superior
  11. 1908 (24 mai, București) – Inaugurarea Muzeului din șoseaua Kiseleff

     

    Muzeul este realizat conform viziunii sale, centrat în jurul ideii inovatoare de „dioramă“ (ce grupează speciile pe categorii de habitate, în posturi naturale, în interacțiune atât între ele, cât și cu mediul, pe un fundal pictat ce redă peisajul), modalitate de expunere preluată de nenumărate alte muzee din Europa și America de Nord.

  12. 1909 – Folosește pentru prima dată termenul de geonomie pentru a se referi la politică ecologică orientată spre optimizarea fenomenelor naturale

     

    Bazându-se pe observarea comunităţilor de pescari şi a felului în care îşi administrau resursele naturale, concepe sistemul de gestionare rațională pentru Delta Dunării, propunând o nouă ştiinţă, geonomia.

     

    În același an, publică studiul Fauna ihtiologică a României. Monografia reprezintă rezultatul unei munci de cercetare derulată timp de 14 ani. Lucrarea este considerată chiar și în prezent un model de bune practici în domeniu.

  13. 1912 (25 mai, București) – Devine membru al Academiei Române

     

    A fost ales vreme de 20 de ani secretar al Secţiei Ştiinţifice (1919-1938), apoi preşedinte al acesteia (1938-1941)

  14. 1919 – Publică studiul sociologic Problemele evoluției poporului român

     

    Antipa elaborează o idee care transcende biologia, intrând în sfera sociologiei și antropologiei: spiritul și conștiința națională depind de ceea ce el numește „zestrea naturală“ – abilitățile înnăscute și inteligența oamenilor și bogăția țării. Depinde de fiecare națiune cum știe să le gestioneze pentru a se dezvolta.

  15. 1922 – Publică studiul Dunărea și problemele ei științifice, economice și politice
  16. 1924 (Delta Dunării) – Deschide stațiunea de cercetări piscicole din Delta Dunării

     

    Stațiunea este, în prezent, Institutul Național pentru Cercetări și Proiectare Delta Dunării.

  17. 1932 (Constanța) – Înființează Institutul Biooceanografic din Constanța

     

    Institutul avea două rezervații și stațiuni de cercetări, una la Agigea și alta la Capul Caliacra. În același an, publică studiul Pescăriile și regiunea inundabilă a Dunării în cadrul economiei naționale și mondiale (1932).

  18. 1933 – Publică cartea Biosociologia și bioeconomia Mării Negre

     

    Introduce conceptele de „biosociologie” și „bioeconomie”, observând cu precizie că organismele nu sunt izolate, ci relaționează unele cu altele, sociabilitatea nefiind o trăsătură specifică strict ființelor umane, ci una esențială tuturor viețuitoarelor, care ar putea fi înțeleasă drept o lege care guvernează întreaga viață biologică.

  19. 1934 – Publică studiul Iconographie des Sturions et Clupeides de la Mer Noire

     

    În același an, propune posibilitatea desfăşurării unei activități culturale intense la sate.

  20. 1940 (București, Senatul României) – Afirmă necesitatea înfiinţării institutelor de cercetări în discursul rostit în şedința Senatului din 14 martie

     

    Susține înființarea institutelor de cercetări ştiințifice pentru diferitele ramuri de activitate practică, care ar scuti țara de pierderile cauzate de aplicarea de procedee nepotrivite şi planuri irealizabile.

  21. 1941 – Publică studiul Marea Neagră și ihtiologia ei
  22. 1942 – Publică ultima sa lucrare Capitalizarea râurilor Deltei Dunării
  23. 1944 (9 martie, București) Trece în neființă Grigore Antipa

     

    Grav bolnav de inimă, moare în urma unui atac de cord. După ce și-a luat rămas bun de la soțul ei, depus pe catafalc în holul Muzeului, soția sa îşi pune capăt zilelor. Urnele cu cenușa soților Antipa se află și astăzi în muzeu.

  • „În domeniul muzeologiei, a dezvoltat principiile generale de organizare a muzeelor de științe naturale. Între 1892 și 1944 a fost directorul Muzeului Național de Istorie Naturală, care astăzi îi poartă numele. Grigore Antipa, alături de colaboratori importanți, a reorganizat muzeul într-o manieră unică. A folosit vitrine și diorame artistice, care i-au permis să prezinte animalele din diferite regiuni în habitatul lor natural. Relieful, vegetația și fauna caracteristice acelor zone au fost folosite pentru a scoate în evidență relația dintre animale și ecosistem.”

    Dumitru Curcă

  • „Muzeul de Istorie Naturală din București este un model pentru întreaga lume. Cu mult timp înaintea Muzeului din New York, Muzeul din București a împărțit în grupuri animalele din Munții Carpați și din mlaștinile Dunării, prezentându-le și mediile lor naturale de viață […], grupurile dioramice sunt mult mai impresionante și educative decât toate celelalte pe care le-am văzut vreodată în altă parte.”

    Charles Upson Clark

  • „Cel mai scump tovarăș al nostru în aceste excursii pe Dunăre era doctorul Antipa, un om neobișnuit de mic la stat, rotund, jovial și plin de înțelepciune. Își făcuse studiile în Germania și vorbea nemțește cu acceași ușurință ca și limba lui. Nu era nimic în lume ca să nu știe el despre apă, pești și păsări. Antipa era prieten cu toată lumea și o plimbare pe Dunăre fără el pierdea jumătate din farmecul ei.”

    Regina Maria a României

Geonomia și bioeconomia

„În 1909, bazându-se pe observarea comunităţilor de pescari şi a felului în care îşi administrau resursele naturale, Grigore Antipa concepe sistemul de gestionare rațională pentru Delta Dunării, propunând o nouă ştiinţă, geonomia. Ducând mai departe termenul și ideea, Maurice-François Rouge avea să definească în 1947 geonomia drept o nouă știință pentru acțiune: știința organizării teritoriilor, știința care studiază structura și echilibrul ocupării spațiilor naturale de către om, sub triplul aspect al geografiei, al ecologiei și al socio-economiei”.

Vintilă Mihăilescu

 

Antipa pune bazele unei noi științe bazată pe conceptele de „biosociologie” și „bioeconomie”, observând cu precizie că organismele nu sunt izolate, ci relaționează unele cu altele, sociabilitatea nefiind o trăsătură specifică strict ființelor umane, ci una esențială tuturor viețuitoarelor, care ar putea fi înțeleasă drept o lege care guvernează întreaga viață biologică.

 

Prin bioeconomie, analizează raportul dintre om și natură și izomorfimul dintre procesele economice și ecologice, căutând să stabilească nivelul potrivit al activităților socio-economice în care sistemele biologice pot fi angrenate eficient, fără a fi periclitate condițiile pentru regenerare și sustenabilitatea lor.

 

Având la bază o teorie biologică originală, constând în înțelegerea și respectarea echilibrelor ecologice, Sistemul Antipa s-a generalizat în mai multe state americane, precum și în Europa, în regiunile limitrofe Vistulei, Rinului, Volgăi etc.

Dioramele

În 1907, Grigore Antipa propune muzeologiei moderne dotarea muzeelor de istorie naturală cu dioramele perfecționate de el.

 

Diorama permite prezentarea animalelor în funcție de biotop, pe principii ecologice, în principal, și doar în secundar pe principii bio-geografice. Conform propriilor considerații (din 1918), Antipa insistă asupra importanței dioramelor ca element didactic într-un domeniu care practic nu era încă suficient defrișat la începutul anilor 1900, ecologia (termen formulat de Ernst Haeckel în 1866 ca fiind studiul legăturilor dintre organisme și mediul în care trăiesc):

 

„[dioramele] vor trebui totodată să pună în evidență raportul dintre mediul de trai și organismele ce locuiesc întrânsul și deci fenomenele de adaptațiune la care acesta le constrânge prin condițiunile naturale de trai ce le oferă acestor organisme.”

Dioramele au constituit un model original de prezentare a exponatelor, accesibil publicului deoarece reușea să medieze, într-un mod atractiv, între știință și educație. Bogăția de informații care putea fi comunicată cu ajutorul acestora avea la bază două aspecte, unul teoretic, care pornea de la premiza că animalele trebuie prezentate în mediul lor natural de viață, și unul practic, care ținea de modul inovator în care au fost realizate, asemenea unui „tablou de mari dimensiuni alcătuit din mai multe planuri, reprezentând, de obicei, o scenă istorică sau un peisaj, care, datorită unei iluminări speciale, dă spectacolului impresia realității” .

 

Antipa a descoperit în diorame un mijloc eficient care să dea expresie viziunii sale muzeale și care să împlinească, deopotrivă, funcțiile educaționale ale unui muzeu. În accepțiunea sa, exponatele trebuiau să ilustreze simultan stadiile de dezvoltare ale animalelor, relația cu mediul înconjurător, dar și relația dintre animale.

Adoptarea la scară largă a dioramelor în cadrul muzeelor din întreaga lume a reflectat noile tendințe privind studiul naturii, care scoteau în evidență efectele dezastruoase pe care industrializarea le avea asupra mediului înconjurător. Acest lucru a dus apariția primelor mișcări care promovau protejarea naturii, iar muzeele de istorie naturală s-au poziționat alături de acestea, în lupta pe care o duceau împotriva dezvoltării industriale, asumându-și un rol educativ mult mai pregnant, reunțând astfel la vechea paradigmă elitistă, pentru a se deschide către publicul larg.

 

În realizarea dioramelor, o figură proeminentă care l-a inspirat a fost chiar profesorul său, Ernst Haeckel, un excelent pictor și un naturalist deosebit de respectat. De la acesta a învățat nu doar să privească vietățile în raport cu mediul înconjurător, ci și să transpună natura în artă.

Maniera clasică de prezentare, în care obiectele erau expuse izolat, pe un piedestal, era una limitată, care nu permitea vizitatorilor să cunoască, în toată complexitatea sa, modul de viață al unei anumite specii. Antipa a considerat că dioramele reprezintă și un sistem de expunere adecvat pentru prezentarea de tip etnografic, sub forma unor reconstituiri ale mediilor de viață ale unor populații diferite, redate în mărime naturală sub forma unor manechine umane. Principiul era același ca în cazul dioramelor biologice, oamenii fiind expuși și clasificați în același mod ca fauna și flora exotică.

Pe data de 24 mai 1908 a avut loc inagurarea oficială a muzeului Național de Istorie Naturală, în prezența regelui Carol, a lui Ferdinand și soției sale regina Maria, a Prim-Ministrului Dimitrie Sturza, a Ministrului educației Spiru Haret, dar și a altor numeroase personalități din acea vreme. Frumusețea dioramelor a fost apreciată de toți invitații, iar ecoul succesului a reverbat în presa locală și internațională.

 

Dioramele Muzeului de Istorie Naturală din București au fost văzute de directorii celor mai importante muzee din lume, de la Berlin, New Yok sau Chicago, care nu doar că au rezonat cu modul în care acestea au fost concepute și realizate, ci le-au folosit și ca model pentru propriile spații muzeale. Ceea ce diferenția muzeul de la București de celalalte muzee era noua organizare și prezentare a exponatelor “care putea fi înțeleasă de oricine”.

Dioramele reliefează spiritul său vizionar prin care a reușit să pună în valoare rolul educațional pe care trebuie să îl joace un muzeu în comunitate, fără a sacrifica însă dimensiunea sa științifică, reușind astfel să plaseze Muzeul Național de Istorie Naturală din București pe harta marilor centre culturale ale lumii.

 

Majoritatea dioramelor care se regăsesc și astăzi în muzeu, au fost create în perioada 1909-1914.

Piscicultura, ecologia și economia

În 1892, Antipa ajunge în Staţiunea Zoologică din Napoli, considerată pe atunci „loc sfânt de pelerinaj al fiecărui biolog”, unde își consolidează pasiunea pentru studiul mării cu o temă de cercetare din lumea peştilor. Aici îl cunoaște pe Anton Dohrn, fondatorul Staţiunii Zoologice pe care, ani mai târziu, îl numește cel mai mare îndrumător al său, ale cărui sfaturi părinteşti i-au determinat stabilirea viitoarei sale cariere în domeniul ihtiologiei şi pescuitului.

 

Proaspăt întors din Napoli, Antipa îi prezintă, într-o audiență, planurile sale regelui Carol I: să organizeze pescăriile din ţară, să studieze Marea Neagră şi Delta Dunării, şi să organizeze un muzeu de istorie naturală. Creează un proiect economic naţional, bazându-se pe principiile ecologice ale lui Haeckel, care presupun exploatarea cu grijă faţă de habitat şi ecosistem. În paralel, duce o luptă diplomatică pentru respectarea drepturilor României în pescuit şi zone piscicole. În 10 ani, producţia de peşte crește de 10 ori.

Impresionat, suveranul îl recomandă lui Petre Carp, ministrul Agriculturii şi Domeniilor, pentru postul de director general al Pescăriilor Statului, lui Take Ionescu, ministrul Cultelor, pentru funcţia de director al colecţiilor zoologice din cadrul Muzeului de la Universitate şi generalului Ion Lahovary, ministru de Război, pentru îmbarcarea pe navele militare care plecau pe Marea Neagră.

 

În 1893, este numit director al Pescăriilor Statului, funcţie pe care o va deţine până în 1914. Transformă fundamental administrarea acestei bogății excepţionale a României. Dintr-un domeniu vandalizat, jefuit şi neorganizat, crează un proiect economic naţional pe baze ştiinţifice şi foarte productiv. În același an, Grigore Antipa petrece 4 luni în prima expediție românească în jurul Mării Negre, pentru care regele Carol a pus la dispoziție crucişătorul „Elisabeta”. Antipa a derulat primele cercetări de biologie marină, cu rezultate semnificative în domeniul hidrobiologiei la nivel mondial în domeniu.

Observând consecințele dăunătoare ale pescuitului haotic într-o cercetare derulată pe parcursul a trei ani, Antipa publică una dintre cele mai importante lucrări ale sale „Studii asupra pescăriilor din România (1895)”. Un an mai târziu, publică Proiectul de lege a pescuitului, care a fost intens contestat. Cu sprijinul regelui Carol, reușește să îl implementeze cu succes și să crească considerabil într-un timp foarte scurt producția de pește.

 

Pe 14 mai 1910, președintele Academiei Române, Anghel Saligny prezidează ședința de alegere a lui Grigore Antipa ca membru activ al Academiei. La 25 mai 1912 are loc la Academia Română ședinţa solemnă, în prezenţa Regelui Carol I şi a Prinţului Moştenitor Ferdinand. Intrarea lui Antipa în Academie era rezultatul unei munci neobosite, desfăşurată timp de 18 ani închinată ştiinţei. A fost ales vreme de 20 de ani consecutiv secretar al Secţiei Ştiinţifice (1919-1938), apoi preşedinte al acesteia (1938-1941).

Comunitățile, cultura și educația

Antipa susține că învățământul, ca să răspundă la nevoi și să contribuie în mod real la progresul țării, trebuie să îndeplinească dublu scop: de a‑i da posibilitatea fiecăruia să dobândească o cultură cât mai înaltă, potrivită cu rolul pe care îl are în societate, şi să se înarmeze cu toate cunoştințele necesare pentru activitatea pe care o va dezvolta în viață.

 

În 1934, propune posibilitatea desfăşurării unei activități culturale intense la sate. Instrumentele de cultură propuse de Antipa sunt Muzeele săteşti, ai căror agenți culturali pot să fie fruntaşii satelor, preoții, învățătorii, studenții şi toți cei care au o legătură strânsă şi continuă cu sătenii, al căror nivel cultural trebuie neapărat ridicat. Muzeele săteşti trebuie organizate astfel încât să poată produce adevărate efecte culturale, instructive şi educative.

În următorul an, studiază problema „înzestrării Capitalei cu o grădină zoologică”. Pledează pentru înființarea unei noi instituții de cultură, adaptată la nevoile și cultura țării noastre, iar organizarea ei să decurgă din natura țării și să nu fie copiată după alte grădini din lume. Rostul Grădinii Zoologice, în concepția lui Antipa nu este numai științific, ci în primul rând cultural și educativ.

 

Discută despre necesitatea înfiinţării institutelor de cercetări ştiinţifice pentru satisfacerea nevoilor ţării în discursul rostit în şedința de la 14 martie 1940 în Senatul României. Susține înființarea institutelor speciale de cercetări ştiințifice pentru diferitele ramuri de activitate practică, care ar face minuni şi ar scuti țara de sumele enorme pe care economia națională le pierde punând mereu în practică procedee nepotrivite şi planuri irealizabile.

Antipa elaborează o idee simplă, dar esențială, adesea trecută cu vederea de sociologi, istorici, etnologi sau antropologi: spiritul și conștiința națională depind de ceea ce el numește „zestrea naturală“: abilitățile înnăscute, inteligența oamenilor și bogăția țării.

 

Depinde de fiecare națiune cum știe să le gestioneze pentru a se dezvolta.

Antipa în #ExpoArgument

1. Adăpost primitiv
2. Păsări românești
3. Specii de pești românești din colecția Dr. Antipa
4. Peisaj desenat în cerneală*
5. Recipiente preistorice

 

*Iluzia tridimensionalului a fost propusă pentru prima dată de Antipa în colaborare cu pictorul Pamfil Polonic.

Credite foto

Arhiva Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”.

Documentare

Eugen Stafie

Bibliografie

  1. Mustață, Gheorghe, Mustață, Mariana. Grigore Antipa – Founder of the Modern Natur-Museology(1867-1944). Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, s. Biologie animală, Tom LIV, 2008, 363-366.
  2. Opriș, Ioan. Grigore Antipa and the Romanian Modern Museology. In Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, vol. I, București, 2007, 563-567.
  3. Papadopol, Aurel, Serafim Rodica, Stănescu Mihai. Dioramas and biogroups from the “Grigore Antipa” Museum of Natural History – Values of the National Cultural Patrimony. In Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, Vol. XXXIV, 1994, 535-553.
  4. Pinna, Giovanni. The National Museum of Natural History “Grigore Antipa” of Bucharest and the origin of biogeographical dioramas. In Museologia Scientifica Europa 360, 5(1-2), 2011,157-166.

 

Online:

 

https://www.researchgate.net/publication/329239154_Grigore_Antipa-_Geniu_inovator_in_cultura_si_educatie

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Grigore%20Antipa%20si%20bioeconomia.pdf

https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/grigore-antipa-150-ani

https://adevarul.ro/locale/botosani/documentar-mosteniri-inestimabile-lasat-grigore-antipa-romanilor-orfanul-ajuns-savant-renume-mondial-revolutionat-stiinta-1_5a4f27b7d7af743f8d0ef4de/index.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Antipa

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Grigore%20Antipa%20si%20bioeconomia.pdf

Precursori

Antipa

Brâncuși

Roegen
favicon
dc patrat grey mono
Logo Proiecte Transp NA RGB