Roegen
(1906 – 1994)
Economist, matematician și statistician, Georgescu-Roegen este considerat părinte al bioeconomiei, bazată pe o teorie originală care, în plin consumerism occidental (în anii 60 – 70) neagă conceptul unei spirale a creşterii cu orice preț.
Roegen demonstrează că, pe de o parte, rezolvarea problemelor decisive ale mediului este strâns legată de progresul ştiinţific, tehnologic şi informatic al societăţii umane, dar, în acelaşi timp, doar existenţa progresului generalizat al rasei umane, în sine, nu poate rezolva automat problemele ecologice pe care le-au provocat tot oamenii şi dezvoltarea accelerată a omenirii. Factorul decisiv îl reprezintă voinţa societăţii umane de a rezolva problemele existente.
În 1971, Nicolae Georgescu-Roegen a acreditat, bazându-se și pe cercetările sale interbelice asupra economiei țărănești din România, teoria bioeconomică, o modalitate rațională de a folosi ceea ce tot el numea „zestrea Pământului” – o zestre generoasă, dar finită și supusă legilor entropice ale degradării.
-
1906 (Constanța) – Se naște Nicolae Georgescu-Roegen
Nicolae Georgescu-Roegen s-a născut în anul 1906 la Constanța, într-o familie modestă. Tatăl său avea origini grecești și era ofițer în armata română, iar mama sa era profesoară de lucru manual la o școală de fete. După ce și-a pierdut poziția în armată din motive disciplinare, tatăl său a murit când Nicolae avea doar opt ani.
-
1916 (Mănăstirea Dealu) – Începe cursurile liceului militar
Datorită unei burse pe care a obținut-o în anul 1916, a putut urma cursurile liceului militar Mănăstirea Dealu. A fost un elev prodigios, cu rezultate excelente, participând activ la rezolvarea problemelor din revista Gazeta matematică. Acest lucru l-a determinat, pentru a elimina eventualele confuzii, adăugarea la numele său a sufixului „Roegen” care, citit invers, nu este altceva decât o anagramă a primelor litere din numele său (N.Geor.).
-
1923 (București) – Absolvirea liceului și începerea cursurilor universitare
Georgescu-Roegen obține diploma care atesta absolvirea liceului, în 1923. Datorită unei burse acordate copiilor din familii sărace, se poate înscrie la Universitatea din București pentru a aprofunda studiile matematice. La universitate, el o întâlnește pe viitoarea sa soție, Otilia Busuioc. Pentru a se susține în timpul studiilor, dă lecții private și predă într-o școală din apropierea Bucureștiului.
-
1926 (Sorbona) – Absolvirea studiilor universitare în matematică și începerea studiilor doctorale la Sorbona
Obține în anul 1926 titlul de licenţiat în matematici şi, la recomandarea profesorilor săi, primește o bursă pentru studii doctorale la Sorbona (l’Institut de Statistique). Astfel, se ivește oportunitatea de a învăța de la profesori eminenți din domeniile matematicii și statisticii, dintre aceștia, cea mai importantă influență asupra sa având-o Emile Borel şi Georges Darmois.
-
1930 (Paris) – Teza doctorală a lui Roegen este publicată în Journal de la Société de Statistique de Paris
Teza sa de disertaţie „Le problème de la recherche des composantes cycliques d’un phénomène”, susţinută în faţa juriului prezidat de Darmois, a fost distinsă cu formula „avec les félicitations du jury” şi, la propunerea lui Emile Borel, publicată în întregime în Journal de la Société de Statistique de Paris, în octombrie 1930.
-
1932 (Londra) – Urmează studiile post-doctorale la London University College
A urmat apoi, între anii 1931-1932, cursuri postdoctorale la London University College, sub conducerea celebrului statistician Karl Pearson, a cărui carte, The Grammar of Science, îi lărgește lui Roegen orizonturile cunoașterii, orientându-i interesul spre zona filosofiei, disciplina care îi pune la dispoziție apartul critic conceptual prin care să testeze validitatea demersului său științific.
-
1933 (SUA) – Roegen face cunoștință pe Schumpeter și începe perioada petrecută la Harvard
Roegen intră în contact cu prof. Joseph Schumpeter, de la Departamentul Economic al Universităţii Harvard, care lucra la cartea Business Cycles, fiind imediat cooptat în echipa de cercetare a marelui profesor, echipă din care făceau parte nume prestigioase de economişti: Wassily Leontief, Oskar Lange, Fritz Machlup, Gerhard Tintner, Nicholas Kaldor, Edgar Hoover, Frank Taussig, Paul Samelson.
Perioada petrecută la Harvard a fost esențială în formarea sa intelectuală, aici având loc, sub îndrumarea lui Schumpeter, dezbateri științifice care vizau probleme economice privite dinspre sfera matematică.
-
1937 (România) – Roegen se întoarce în țară și începe cariera în statistică
Deși la Universitatea Harvard i se deschidea oportunitatea către cercetare, la cel mai înalt nivel academic, și în pofida faptului că Schumpeter și-a fi dorit să rămână pentru a lucra împreună la un tratat de economie, Georgescu-Roegen decide, să se întoarcă în țară în anul 1937. Va ocupa, până în anul 1946, postul de secretar al Institutului de Statistică Generală a Statului şi va ocupa, concomitent, postul de profesor de statistică teoretică la Şcoala de Statistică.
-
1939 – Georgescu-Roegen a fost numit secretar general al Comisiei de Armistițiu, responsabil pentru negocierea condițiilor de pace cu puterea de ocupație în timpul celui de-al doilea Război Mondial
Fiind un membru de încredere al guvernului și un membru de conducere al unui partid politic influent (PNȚ), Georgescu-Roegen a fost numit secretar general al Comisiei de Armistițiu, responsabil pentru negocierea condițiilor de pace cu puterea de ocupație. Negocierile au fost tărăgante timp de o jumătate de an și au dus la desfășurrea unor discuții lungi și stresante. Până aproape de sfârșitul războiului, România a fost aliată a Germaniei naziste, iar reprezentanții soviectici s-au folosit de acest fapt pentru a transforma comisia de neogicieri într-un instrument prin care să obțină despăgubiri de război cât mai mari din partea României.
Datorită postului pe care-l ocupa, Roegen a avut acces la o serie documente, inclusiv la plângerile oficialilor români din teritoriu cu privire la modul în care se comporta armata sovietică. El a informat reprezentanțele diplomatice ale SUA și Marii Britanii de la București despre abuzurile existente, pentru a le face cunoscute Înaltei Comisii Aliate de Control, din care acestea făceau parte alături de URSS. Inevitabil, el a fost considerat un dușman de către comunști.
-
1948 (SUA) – Începe cariera de profesor de economie la Harvard
În cele din urmă, Georgescu-Roegen, împreună cu soţia, Otilia, au făcut rost de pașapoarte false şi au reuşit să scape, îmbarcându-se clandestin pe un vapor turcesc, plin cu contrabandiști, obţinând azil politic în Turcia. De aici, în urma unei telegrame primite de la economiştii Schumpeter, Leontief şi Mason, i se comunică vestea că a fost angajat la Universitatea Harvard, ceea ce i-a permis să primească o viză de imigrant în SUA.
După ce a părăsit Turcia, prin Europa continentală, Georgescu-Roegen, alături de soția sa, ajung în Cherbourg în Franța, de unde străbat împreună cu un vas, în anul 1948, Atlanticul. La finalului călătoriei sosesc în SUA, unde pe Roegen îl va aștepta o carieră strălucită ca profesor de economie.
Predă timp de un an la facultatea Harvard, apoi primește o ofertă de la Universitatea Vanderbilt din Nashville (Tennessee) pentru un post de profesor permanent, pe care o acceptă. Predă economia până la când iese la pensie, în anul 1976.
-
1966 (SUA) – Între anii 1966 și 1944 publică cele mai importante lucrări ale sale
Ideile formulate de Roegen în această perioadă îl îndepărtează de paradigma școlii economice neoclasice și devin temelia pentru o nou mod de gândire economică. Astfel, în anul 1966 scrie un studiu introductiv în cartea Analytical Economics, cu titlul Unele elemente de orientare în ştiinţa economică.
Apoi, în anul 1971 publică cea mai importantă lucrare a sa Entropy Law and Economic Process, în care, pornid de la legile temodinamicii, formulează ipoteza conform căreia toate resursele naturale sunt degradate ireversibil în cadrul proceselor economice. Prin intermediul acestei cărți, crează o nouă paradigmă, prin care economia ecologică se cristalizează ca sub-disciplină de sine stătătoare în cadrul economiei. Toate aceste idei pe care le-a formulat au fundamentat concepția sa, poartă denumirea de bioeconomie.
-
1970 (SUA) – Cooperează cu membrii Clublui de La Roma
Aduce contribuții esențiale la publicarea raportului The Limits of Growth, în 1972, care agită apele în sfera economiei, iscând foarte multe controverse, Roegen aflându-se de aceeași parte a baricadei cu reprezentanții Clubului, împotriva economiștilor neoclasici.
Un alt rezultat important al acestei cooperări a fost publicarea articolului Energy and Economy Myths, în 1976, în care a tratat aspecte precum resursele naturale și producția economică, teoriile economice existente, factorul instituțional etc. Din acest punct însă, Roegen s-a îndepărtat de Clubul de la Roma, devenind circumspect în ceea ce privește eficiența practicilor și măsurilor luate de această organizație.
-
1976 (SUA) – Ideile sale influențează tinerii cercetători care resping teoriile neoclasice din economie
Din cauza criticilor pe care le-a formulat de-a lungul timpului la adresa economiștilor neoclasici, Roegen a fost perceput de aceștia ca un disident, devenind din această cauză indezirabil în unele cercuri academice sau organizații cu profil economic din SUA.
În ultimii ani de viață un sentiment de dezamăgire au început să pună stăpânire pe el, din cauza faptului că nu a reușit să schimbe concepția oamenilor în privința implicațiilor asupra mediului pe care-l implică folosirea iresponsabilă a resurselor.
Ideile sale însă au reușit să ajungă totuși la cercetători tineri care au conștientizat importanța lor și care au generat dezbateri fertile în jurul acestor idei. Dovadă stau nenumăratele lucrări dedicate operei sale: Evolution, Welfare and Time in Economics (1976), Entropy (1980), Entropy and Bioeconomics – Proceedings (1991), Bioeconomics and Sustainability (1999), Economics, Entropy and the Environment (1999), Origins of Ecological Economics: The Bioeconomics of Georgescu-Roegen (2001).
-
1994 (SUA) – Trece în neființă Nicolae Georgescu-Roegen
Nicholas Georgescu-Roegen moare la vârsta de 88 de ani, pe data de 30 octombrie 1994.
Legea entropiei și bioeconomia
Geneza și dezvoltarea diferitelor domenii ale cunoașterii umane au stat, de-a lungul timpului, sub semnul unor descoperiri care au condus, printr-o răsturnare radicală a temeliilor axiologice și a principiilor unanim acceptate într-o anumită perioadă, la mari revoluții științifice a căror inevitabilă consecință a fost reconfigurarea cadrelor noastre de gândire.
În istoria economiei, un astfel moment l-a reprezentat anul 1971, când savantul american de origine română, Nicolae Georgescu-Roegen, a preluat, printr-un demers interdisciplinar, idei din sfera sociologiei, bio-fizicii și economiei, pe care le-a dezvoltat, într-o manieră originală, în lucrarea Legea entropiei și procesul economic sub forma teoriei bioeconomiei.
Anvergura concepției sale a fost dată de o serie de reflecții profunde asupra unor teme majore, care vizau însuși destinul speciei umane în relație cu mediul înconjurător. Spiritul său vizionar l-a plasat împotriva unui curent economic anacronic, care pierduse în mare măsură contactul cu realitatea.
A fost un gânditor rebel, propunând o nouă paradigmă care să guverneze procesele economice. Contextul care l-a determinat să privească economia prin cu totul altă lentilă decât cea neoclasică, a fost, după cum mărturisește chiar Georgescu-Roegen în memoriile sale, situația economică din țara sa natală, România.
Originalitatea gândirii lui Georgescu-Roegen constă în aceea că, prin intermediul bioeconomiei, și-a propus să ancoreze procesele economice în tărâmul concretului, conferindu-le un fundament bio-fizic. Privită ca o continuare a evoluției biologice, economia trebuie să se supună acelorași legi care guvernează natura.
Astfel, Roegen trasează o paralelă între procesele economice și ideea de metabolism.
Roegen definește sistemul socio-economic dintr-o perspectivă evoluționistă, înțeles ca o formă extinsă a metabolismului uman, folosind conceptele de metabolism exosomatic (în exteriorul corpului uman) și endosomatic (în interiorul corpului uman). Așadar, obiectul de studiu al economiei ar fi, într-o mare măsură, tocmai stadiul exosomatic al evoluției.
Totodată, Roegen consideră că, în afară de caracterul lor biologic, procesele economice sunt supuse unor limitări de natură fizică, care pot fi explicate cel mai bine prin intermediul legilor termodinamicii și, mai ales, prin legea entropiei (al doilea principiu al termodinamicii), pe care o numește „cea mai economică dintre legile fizicii”.
Această afirmație dă măsura geniului său, deoarece reprezintă o transformare radicală a ceea ce înseamnă domeniul economiei.
Teoria termodinamicii are la bază două legi. Conform primei legi, energia nu este nici creată, nici distrusă într-un sistem izolat (un principiu al conservării). Potrivit celei de a doua legi a termodinamicii, cunoscută și sub denumirea de lege a entropiei, calitatea energiei tinde să se degradeze gradual (un principiu al degradării).
În viziunea lui Roegen, domeniul economic este la rândul său supus principiului entropiei.
Activitățile de producție și de consum folosesc cantități de energie și resurse materiale disponibile în natură pentru a le transforma în bunuri și, inevitabil, în deșeuri eliberate în mediul înconjurător, ceea ce din perspectiva principiului entropiei, înseamnă energie și materie risipită și devenită indisponibilă.
Astfel, procesul economic duce la degradarea ireversibilă a cantității de energie disponibilă în mediul înconjurător.
Reprezentând nivelul de degradare a energiei, entropia exprimă transformarea continuă a ordinii în dezordine. Această transformare se referă atât la energie, cât şi la materie, conform legii a doua şi, respectiv, legii a patra a termodinamicii, ultima (pentru materie) fiind formulată de însuşi Goergescu-Roegen.
Procesul entropic, exprimând gradul de depreciere calitativă a energiei şi materiei faţă de starea iniţială, se produce prin disipare în mediu.
Producția economică nu poate să se dezvolte fără să ia în considerare limitările mediului înconjurător.
Biosfera este, din perspectiva termodinamicii, un sistem închis, care face schimburi cu exteriorul doar la nivel de energie solară, însă nu și de materie. Acest fapt impune o serie de constrângeri care restrâng procesul economic.
În acest sens, observațiile sale îl conduc pe Roegen la formularea celei de a patra legi a termodinamicii, principiul entropiei nefiind valabil doar în cazul energiei, ci și al materiei.
Excluderea materiei din procesul entropic al degradării este o gravă greșeală epistemologică, în care, conform lui Roegen, oamenii de știință au căzut.
Intens contestat, Roegen arată că ireversibilitatea proceslor economice, văzută din perspectiva fizicii, duce la consumarea resurselor. Având în vedere aceste condiții, reciclarea resurselor materiale este posibilă doar parțial, fiind necesară folosirea altor surse de energie și o cantitate suplimentară de resurse materiale. Aceste resurse de energie nu pot fi însă reciclate și se disipează sub formă de căldura care care nu mai poate fi reutilizată ulterior.
Pentru că resursele naturale tind totuși să descrească din cauza degradării lor entropice, riscul cel mai mare este ca acest proces să fie amplificat de activitatea economică, până în punctul în care resursele să fie epuizate. Mediul natural este limitat, iar fără resurse orice activitate economică este imposibilă.
Preconcepția că ar putea fi construită o economie care se bazează pe reciclare la finalul proceselor de producție și consum este, din perspectiva legilor termodinamicii, o iluzie de care ar trebui să ne debalasăm.
Urmând paradigma evoluționistă a lui Darwin și Lotka, în care selecția naturală e instrumentul prin care organismele încearcă să combată degradarea entropică, Georgescu-Roegen, observă că specia umană, spre deoserbire de celelalte specii sau plante, accelerează procesul entropic prin întreprinderile sale de factură economică, creând dezechilibre în natură.
În accepțiunea lui Roegen, strarea de echilibru este imposibil de obținut într-un univers guvernat de legile termodinamicii și evoluției. Excepție nu face nici economia.
Teoria economică conform căreia se poate atinge o stare staționară este criticată de savantul român, deoarece combustibilii fosili și alte resure materiale trec printr-o stare de degradare entropică din cauza proceselor de producție.
Georgescu Roegen contrapune concepției clasice potrivit căreia se poate atinge o stare stabilă între procesele economice și resursele folosite în aceste procese, prin ideea unei stări de declin a economiei, accelerată tocmai de stadiul evolutiv exosomatic pe care specia umană l-a atins. Această idee a reprezentat ulterior sursa de inspirație pentru mișcările ecologice care au promovat descreșterea, ca soluție pentru crizele ecologice contemporane.
Roegen nu se referă la o descreștere a produsului mondial brut și nici a bunăstării materiale a oamenilor, ci la o reconfigurare a noțiunii de producție a valorii economice, capabilă să genereze dezvoltare utilizând mai puţină materie şi mai puţină energie.
Ceea cel îl interesa de fapt pe Roegen era o schimbare calitativă de paradigmă, în care accentul era pus pe dezvoltare. Creșterea este o concepție cantitativă și mecanicistă specifică economiei neoclasice, construită pe temelia newtoniană, care se ocupă doar de expansiune și recesiune în cadrul proceselor economice, în vreme ce dezvoltarea este un concept calitativ mult mai strâns legat de biologie.
Dezvoltarea este un concept specific bioeconomiei, în vreme ce dihotomia categorială creștere-descreștere funcționează în cadrul economiei neoclasice.
În viziunea lui Roegen, provocarea pe care umanitatea trebuie să o depășească este aceea de a înlocui resursele fosile cu o tehnologie care poate asimila eficient energia solară.
Acest lucru implică un salt tehnologic exponențial, care este numit metaforic, de Roegen, Prometeu III. În istoria umanității au mai existat două astfel de descoperiri care au dus la un mod cu totul nou de a extrage energia din natură și care a oferit omului un statut privilegiat în raport cu mediul înconjurător – focul și motorul cu aburi.
Însă o descoperire tehnologică care să aibă un impact atât de mare încât să poată fi considerată un al treilea Prometeu încă nu s-a realizat, fiind singura care ar putea scăpa umanitatea de legea entropiei.
Analizând relația dintre energia solară disponibilă și resursele terestre, Roegen observă că aceasta are la bază o serie de asimetrii, generatoare de entropie, pe care le evidențiază în cadrul teoriei bioeconomice.
Prima asimetrie
Energia solară este un flux, în timp ce energia terestră este o rezervă: „zăcămintele de cărbune, de exemplu, sunt o rezervă pe care o putem folosi integral astăzi, sau de-a lungul secolelor viitoare. Însă în nici un moment astăzi nu putem să folosim vreo parte dintr-un viitor flux de radiaţii solare, şi, pe de alta parte, intensitatea acestui flux, prezent şi viitor, este în totalitate în afara controlului nostru. O generaţie, aşadar, oricât ar încerca, nu poate altera cota de energie solară ce revine altei generaţii viitoare.”
A doua asimetrie
Oameni nu posedă tehnologia necesară pentru a transforma energia solară în materie, resursele de materii prime disponibile reprezentând „punctul critic din punct de vedere bioeconomic. O bucată de cărbune arsă de strămoşii noştri a fost arsă pentru totdeauna şi refacerea pe cale naturală a unor asemenea rezerve ar necesita un timp care depăşeşte şansa de supravieţuire a speciei umane.”
A treia asimetrie
Există o discrepanță majoră între cantiatea energie solară care ajunge pe pământ și rezervele de energie terestră. „Pentru a avea o idee asupra acestei diferenţe, toate rezervele de energie ale Pământului, cunoscute şi probabile ar putea asigura doar doua saptămâni de lumină solară pe Terra.”
A patra asimetrie
Spre deosebire de energia terestră, care se găsește în forme concentrate, energia solară ajunge pe pământ cu o intensitate redusă, ceea ce o face foarte greu de captat de către panourile solare.
A cincea asimetrie
Energia solară nu produce poluare, spre deosbire de energia fosilă sau nucleară.
A șasea asimetrie
În competiția sa pentru supraviețuire, omul, spre deosebire de alte specii, are nevoie nu doar de energia solară, ci și de alte resure minerale, pe care folosindu-le, periclitează existența sa formă de viață, dar și pe a sa.
Pentru a contracara efectele entropice generate de aceste asimetrii, care pun în pericol însăși supraviețuirea speciei umane, Georgescu-Roegen propune un program bioeconomic, care ar putea asigura omenirii bunăstare, fără să-i pericliteze viitorul.
Program minimal bioeconomic propus de Roegen ar putea fi astăzi interpretat drept precursorul dezvoltării durabile:
1. Interzicerea războaielor și a industriilor de război
Nu doar războiul în sine, ci şi producerea instrumentelor de război ar trebui interzise complet. În acest sens, naţiunile care s-au dovedit atât de dezvoltate încât au fost în măsură să conceapă cele mai sofisticate armamente, ar trebui să fie capabile să ajungă la un amplu consens asupra acestei interdicţii dacă, aşa cum afirmă ele însele, au înţelepciunea necesară pentru a conduce omenirea. A întrerupe pentru totdeauna producerea acestor instrumente de război nu doar va conduce la abolirea asasinatelor în masă cu ajutorul armelor de ultimă generaţie, ci va disponibiliza şi uriaşe forţe productive care ar putea fi utilizate pentru ajutorarea ţărilor în dificultate, fară a prejudicia nivelul de viaţă din propriile state.
2. Atingerea unui nivel de trai satisfăcător de către țările subdezvoltate
Prin folosirea forţelor productive disponibilizate ca urmare a renunţării la politicile de înarmare. Prin măsuri bine planificate şi oneste, ţările subdezvoltate trebuie să fie ajutate să ajungă în cel mai scurt timp posibil un nivel de viaţă satisfăcător, ceea ce ar conduce la încetarea actualei stări de 8 lucruri caracterizată printr-o condamnabilă polarizare a bogăţiei la nivel planetar.
3. Populație mai mică și agricultură organică
Omenirea ar trebui să-şi facă să descrească gradual populaţia până la un asemenea nivel încât să poată să se alimenteze exclusiv printr-o agricultură
bazată numai pe stimulenţi naturali. Desigur, naţiunile care cunosc o creştere demografică, vor trebui să se implice serios pentru a obţiune rezultatele cele mai rapide cu putinţă în această privinţă.
4. Evitarea risipei de energie
Până în momentul în care va fi devenit o practică generală folosirea directă a energiei solare. Sau va fi fost obţinută fuziunea controlată, toată risipa energetică actuală datorată excesului de încălzire, excesului de răcire, excesului de rapiditate, excesului de iluminare etc – ar trebui să fie evitată cu grijă şi, dacă este necesar, prin reglementări stricte.
5. Stoparea fabricării de bunuri extravagante
Trebuie să ne vindecăm de dorinţa nemăsurată pentru cadouri extravagante şi splendori gigantice, precum automobilele de lux. Practic, fabricanii ar trebui să înceteze să mai producă aceste „bunuri”.
6. Renunțarea la fast-fashion și întoarcerea spre durabilitate
Trebuie sa ne eliberăm şi de modă, acea „maladie mentală umană”, cum o numea abatele Fernando Galliani în celebra sa lucrare „Della Moneta” („Despre monedă” din 1750). Este într-adevăr o boală mentală să renunţi la un costum de un preţ exorbitant, câtă vreme acesta mai poate fi folosit. Să cumperi un automobil „nou” în fiecare an şi să-ţi remodernizezi casa la fiecare doi este, în opinia lui Nicolas Georgescu Roegen, o crimă bioeconomică. Producătorii ar trebui, aşadar, să se concentreze asupra creşterii durabilităţii produselor, iar consumatorii să fie reeducaţi aşa încât să dispreţuiască moda.
7. Design-ul de produse care pot fi reparate
Este necesar, totodată, strâns legat de punctul anterior, ca bunurile să fie proiectate în aşa fel încât să poată fi reparate.
8. Vindecarea de sindromul circumdromului aparatului de ras*
În completă armonie cu principiile mai sus evocate, ar trebui să ajungem să înţelegem că o cerinţă importantă pentru o bună calitate a vieţii este o cantitate substanţială de destindere cheltuită într-o manieră inteligentă.
*circumdromul aparatului de ras -„a te bărbieri mai repede pentru a avea mai mult timp pentru a lucra la o mașină care te ajută să te bărbierești mai repede, și tot așa la infinit.” (Georgescu-Roegen, 1972)
Georgescu-Roegen nu a fost însă naiv. Era conștient de faptul că programul său are o aură utopică, iar șansele de a fi adoptat, chiar și într-un viitor îndepărtat, fiind foarte mici. Cu toate acestea, în accepțiunea sa, „singura șansă a umanității ar fi să contruiască o nouă societate, care să fie bazată pe o nouă etică”.
Pentru a realiza această schimbare, temelia, dar și scopul economiei ar trebui să fie „bucuria de a trăi”, unde folosirea energiei solare și conștientizarea limitărilor materiale reprezintă calea spre bunăstare și o legătură armonioasă cu natura.
Roegen în #ExpoArgument
1. Birou de lucru / bancă de studiu (Banker’s lamp)
2. Bibliotecă în trepte descrescătoare*
3. Globul Pământesc
4. Titluri de cărți, articole, teorii
5. Forme și diagrame enunțate sau completate de Roegen
*Aluzie la teoria decreșterii economice
Credite foto
Dan Vezentan
Documentare
Eugen Stafie
Bibliografie
1. Bobulescu, Roxana. “From Lotka’s biophysics to Georgescu-Roegen’s bioeconomics.” Ecological economics 120 (2015): 194-202
2. Cleveland, Cutler J., and Matthias Ruth. “When, where, and by how much do biophysical limits constrain the economic process? A survey of Nicholas Georgescu-Roegen’s contribution to.” Ecological Economics 22 (1997): 203-223
3. Georgescu-Roegen. N. (Demain) La décroissance. Entropie – Écologie – Économie (traduction de Jacques Grinevald et Ivo Rens, Lausanne, éditions Pierre-Marcel Favre, 1979 puis Paris: Éditions Sang de la terre, Nouvelle édition 1995)
4. Georgescu-Roegen, N. The entropy law and the economic process. Cambridge, MA: Harvard University Press, 1971 [ed. 1999]
5. Georgescu-Roegen, N. Energy and Economic Myths: Institutional and Analytical Economic Essays, Pergamon, 1976
6. Missemer, Antoine. “Nicholas Georgescu-Roegen and degrowth.” The European Journal of the History of Economic Thought 24, no. 3 (2017): 493-506
7. Păuna, Carmen Beatrice, PhD Mihaela Simionescu, PhD Tiberiu Diaconescu, and PhD Raluca I. Iorgulescu. “Bio-Based Economy Sketch: The Case of Romania.” In GLOBALIZATION-ECONOMIC, SOCIAL AND MORAL IMPLICATIONS Conference Proceedings, 2017: 112-222
8. Voineagu, Vergil. “Revoluţia bioeconomică, istoria reconcilierii economiei occidentale cu biologia evolutivă”. Editura Economistul, anul XVII (2064), 2006
9. Mirowski, Philip. „Nicholas Georgescu-Roegen”. În Omul şi opera, vol. 1.
10. Nicolae, Mariana. “Nicholas Georgescu-Roegen–economist-matematician, statistician şi teoretician.” În Revista OEconomica 01 (2006).
11. Iancu, Aurel. Nicholas Georgescu-Roegen – Întemeietor de școală economică. Discurs de recepție în cadrul Academiei Române.
12. Szenberg,Michael (ed). Eminent economists: their life philosophies. Cambridge University Press, 1993.
Precursori
Antipa
Brâncuși
Roegen
