Cum reușește Crina Manolescu să dea „viață” unor opere de artă dintr-un material uitat în cutia de zestre a bunicii
De la arhitectură, la „Oaia primordială“
Crina Manolescu, din Ploiești, a fost dintotdeauna atrasă de arhitectură. A terminat Colegiul din domeniu, însă și-a dorit să urmeze și facultatea. Dintr-un cumul de motive s-a văzut nevoită să renunțe. Nu a făcut-o definitiv pentru că nu concepe ca visurile să nu i se concretizeze, mai ales când totul stă în puterea ei de a le duce la bun-sfârșit. Însă, momentan, are altă misiune. Cea de-a crea, cea de a-i învăța pe alții cum stă treaba cu lucrul manual, cea de a bucura prin forme, culori, suflet… Pentru că tot ceea ce lucrează are, înainte de toate, suflet.
Cu materialele naturale, cu creațiile hand-made, cu târgurile, Crina luase contact de ceva vreme la Muzeul Țăranului Român, unde a făcut voluntariat pentru diverse proiecte culturale. A fost o adevărată școală pentru ea, una pe care avea s-o conștientizeze ceva mai târziu.
Astfel, în preajma meșteșugarilor și a materialelor naturale care au textură, viață, poveste și care sunt extrem de ofertante pentru mâinile dibace, Crina a văzut cam cum stă treaba și cu împâslitul. Primul obiect l-a creat în 2009 și a fost o oaie. De aici și „Oaia primordială“, numele pe care avea să i-l dea propriului proiect. A continuat să lucreze, să se informeze, dar totul privit ca un hobby.
