Concluzii conferință: Materiale tradiționale ca resurse naturale transformate în identitate locală – sesiunea I: materiale folosite în construcție
Sâmbătă, 27 octombrie 2018, The Ark, București
Temă: Materiale naturale folosite în construcții
Vorbitori: Teodor Frolu, Inițiatorul proiectului România Tradițiilor Creative
Alexandru Andrășanu, Director al Geoparcului Internațional UNESCO Țara Hațegului, Președintele Asociației Geomedia și coordonator al ediției II a Forumului Tradițiilor Creative
Daniel și Ramona Barbu-Mocănescu, arhitecți
Marina Gingirof, arhitect, membru al Grupului Rural OAR
Ana-Maria Goilav, arhitect, Școala de la Bunești
Acestă sesiune a început cu povestea Geoparcului și a pietrei, ca resursă, unde Alexandru Andrășanu, directorul Geoparcului, a descris modelul atestat UNESCO care vine în sprijinul oamenilor și a comunităților implicate. Pe lângă crearea unui context, cu un concept cultural și economic aparte, dar și pentru a transmite povestea într-un mod cât mai prietenos, echipa Geoparcului a născocit mascota Andi Andezit, care vorbește despre povestea geologică a spațiului, a pământului și a oamenilor. Astfel, Andi a devenit amabsadorul acestui concept, prin care se face promovarea zonei, dar și a României – Andi Andezit a călătorit foarte mult prin toată lumea, purtând cu el povestea Geoparcului Țara Hațegului.
Ceea ce propune Geoparcul este, de fapt, o întoarcere la rădăcini, însă într-un context global. Elementul de bază este piatra, ca material de contrucție, în contextul discuției.
Daniel Bratu a pornit de la paie și a ajuns să dezvolte un concept și un produs. Este de părere că, în general, șindrila românească e într-o stare de evoluție. Satul românesc era dominat de acoperișul din paie, stuf, orice altceva – mai puțin șindrilă. Acum, în context european, firmele care montează șindrilă sunt de două tipuri: fie cele care aparțin asociației mondiale americane și cele europene care nu activează la standardele acceptate. În condițiile aceastea, varianta optimă este de a te cupla la rețele pentru a putea dezvolta produsul.
Mai mult, ca să pleci de la un mănunchi de paie și să ajungi până la produsul final, este nevoie să înțelegi cât mai bine produsul, iar acesta trebuie să fie încercat, testat și, de preferat, atestat. Oricât de mult ne-am dori să propunem și să producem un anumit produs, acest lucru nu mai se poate face ca odinioară. S-au schimbat atât cerințele, dar și nevoile de confort ale oamenilor.
Una dintre problemele principale ale structurilor vechi este că nu mai pot fi reproduse, iar acest lucru vine odată cu calitatea (a lemnului, spre exemplu), dar și cu faptul că au dispărut meșteșugarii și, odată cu ei, și planurile de construcție. De fapt, toată experiența realizării unui produs ține de un anumit parcurs care trebuie pus în practică. Odată cu găsirea unor soluții, poți să păstrezi lucrurile originale, la nivel de meșteșug, dacă ai o resursă complementară legată direct de elementul ereditar. Punerea în context, de păstrare a elementelor originale, stă la baza produselor creative, iar aici un rol important îl joacă tehnologia și inovația.
Marina Gingirof aduce în discuție harta meșterilor în construcții de pe teritoriul României, prezentată în detaliu într-o altă sesiune, tocmai pentru a reduce din carența meșterilor în domeniul de construcție. În legătură cu rețeaua, Grupul Rural OAR va lansa un proiect care conține două hărți cu materiale valabile pe întreg teritoriul țării, precum și lista meșteșugarilor disponibili.
În urma prezentării, un exemplu de material natural a fost lâna, care există în cantități foarte mari în țară, dar este irosită și ajunge să fie aruncată. Potențialul ei este evident, chiar și de izolare. Nu are probleme cu umiditatea, poate să absoarbă până la jumătate din greutatea ei și eliberează umiditatea după. Nu își pierde propietățile niciodată, nici când este udă. La nivel de România, într-un an, am putea avea aproximativ 19 milioane de kilograme de lână.
Ana Maria Goilav este de părere că materialele naturale folosite în cele două domenii, design și construcții, creează produse complet diferite. Dacă privim spre arhitectură, materialele naturale se concentrează astăzi pe elemente de design și mai puțin pe zona structurală.
Pentru Școala de la Bunești, exercițiul de încorporare a materialelor naturale în zona structurală a construcțiilor este foarte importantă. Se încearcă punerea lor în operă până la ultima consecință. Ceea ce ține de gândirea arhitectului contemporan – el tratează materialul natural cu mintea omului globalizat, iar lucrul acesta este împotriva naturii materialului. Aceste materiale sunt ideale, dar moarte. Pot fi aceste materiale standardizate? Se pare că există un ADN al materialului care impune locul și nu poate fi exportat.
Tradiția nu înseamnă doar elementul ereditar vizual, ci înțelegerea materialului și a locului din care provine. Trebuie găsită o formulă de a te iniția în legătură asta dintre loc și material. Locul, care influențează procesul creativ.
Tamina Lolev găsește elementele comune ale discuției și sublinează faptul că Biblioteca de materiale are rol de punte între producător și meșteșugar. În contextul actual, deschiderea este foarte mare și astfel lucrurile se pot consolida și construi într-o direcție mai solidă.