#ORIGINI de la idei încolțite la tradiții creative

Ideea de a întreprinde această transhumanță inedită s-a născut din pasiunea pentru istorie a baciului polonez Piotr Kohut, deținător a 500 de oi. Curios din fire, el a cercetat trecutul satului său natal, Koniakow. Împreună cu câțiva istorici, a descoperit că, prin 1750, s-a stabilit acolo un grup de ciobani, care veniseră în transhumanță tocmai din satul Clopotiva, din zona Hunedoarei. Așa a ajuns Piotr Kohut să își dorească să cunoască oierii români din zilele noastre. Ceea ce s-a îndeplinit în 2010, când l-a întâlnit, la un târg de produse tradiționale din Torino, pe Silviu Cățean, un tânăr oier din Rotbav-Brașov. Au descoperit chiar acolo, la târg, că folosesc multe cuvinte asemănătoare și că ambii cresc oi țurcane. În anii următori s-au vizitat, și Piotr Kohut i-a cunoscut și pe ceilalți doi frați ai lui Silviu, împreună cu care acesta deține o fermă cu 1000 de oi și 80 de vaci, la Rotbav. Treptat, Piotr Kohut și frații Cățean au pus la cale proiectul acestei transhumanțe, ca o întoarcere în timp. Dorința lor a fost să facă lumea să înțeleagă cum se face că un baci polonez și un cioban român folosesc cuvinte asemănătoare, chiar și în secolul XXI.

#MOȘTENIRE zestrea care a hrănit proiectul

În urmă cu sute de ani, ciobanii transilvăneni, posesori ai unor mari turme de oi, plecau pe alte meleaguri să găsească pășuni. Unii dintre ei nu s-au mai întors din transhumanță, întemeind sate în Ucraina, Slovacia, Polonia sau Cehia. Aceste comunități au, și acum, după două sute de ani, muzică, straie asemănătoare și cuvinte comune cu ale românilor.
În 2013, doi ciobani români, doi polonezi și doi ucraineni au plecat în transhumanță, pe un traseu de 1400 de kilometri, pe lanțul munților Carpați. Cu o turmă de oi țurcane au traversat, pe jos, timp de 100 de zile, cinci țări. Au pornit din România însoțiți de cai, măgăruși și câini, au trecut prin Ucraina, Slovacia, Cehia și s-au oprit în Polonia. Pe drum au poposit la târguri și festivaluri. Călătoria lor a refăcut astfel unul dintre drumurile parcurse de ciobanii transilvăneni cu sute de ani în urmă.

#OAMENI întâlniri prin care proiectul a prins trup

Dincolo de întâlnirea dintre frații Cățean și baciul polonez Piotr Kohut – din care s-a născut proiectul, „Transhumanța 2013” a strâns legăturile dintre România și Polonia: grupuri de turiști polonezi au participat la evenimentele de la Rotbav și de la Sighișoara, organizate cu prilejul transhumanței. Sunt oameni care lucrează în agroturism sau proprietari de pensiuni din Polonia, care și-au dorit să vadă cum se face agroturismul în România. Nu în ultimul rând, cele 300 de oi cu care ciobanii au pornit din Ucraina au fost cumpărate cu bani donați de către polonezi obișnuiți, care în schimbul a 500 de zloți – echivalentul a 500 de lei – au primit câte un clopot dintre cele purtate de oile transhumanței.

#LOCURI cuiburi și drumuri care poartă proiectul mai departe

Primul grup de 300 de oi a plecat în transhumanță din Rotbav, pe 11 mai 2013. La eveniment au fost invitați români și polonezi. După prezentarea obiceiului tradițional de amestecare a oilor și de ducere a turmelor la rugăciune, turma s-a oprit la Sighișoara, pentru un eveniment în jurul bucatelor tradiționale. Apoi au trecut granița în Ucraina, pentru a dona turma huțulilor – un dar menit să stimuleze oieritul într-o zonă slab dezvoltată economic. Apoi ciobanii au pornit în a doua parte a călătoriei, cu 300 de oi aduse cu camionul, cu care au bătut drumurile Ucrainei, Slovaciei, Poloniei și Cehiei. La sfârșitul lunii august, oile le-au rămas bacilor polonezi – cei care au și finanțat proiectul.

#ÎNCOTRO?

George Cățean consideră că Polonia este un exemplu bun pentru agroturism, care este dezvoltat în mare parte pe nișa crescătorilor de ovine. Astfel, ar fi benefică aplicarea în România a unui model similar, mai ales pentru vânzarea de produse. Polonezii au crescut desfacerea prin turism – deschizând pensiuni și stâne turistice – până la punctul în care nu au suficientă producție pentru a acoperi cererea care s-a format. Pe când în România lucrurile stau exact invers.