Comunitatea România Tradițiilor Creative a organizat conferința „Școala de trecut: educație nouă, teme de când lumea” pe 17 aprilie. Întâlnirea, găzduită de Muzeul Național Cotroceni, a fost prima dintr-o serie prin care comunitatea își propune să explice și să promoveze conceptul de tradiții creative și să consolideze legăturile dintre iubitorii de tradiții.

În contextul Anului European al Patrimoniului Cultural, întâlnirea a urmărit identificarea și prezentarea metodelor creative de valorificare a patrimoniului și a tradițiilor locale ca resurse de viitor pentru educație și dezvoltare în rândul comunităților. Întâlnirea a reunit 11 vorbitori. Fiecare și-a prezentat proiectul de succes în identificarea, valorificarea și încurajarea păstrării tradițiilor locale ca resurse pentru dezvoltarea socială și economică a zonelor de care aparțin.

Conferința a fost deschisă de către Liviu Jicman, directorul general al Muzeului Național Cotroceni și, totodată, gazda evenimentului: „Este foarte mare nevoie de aducere în actualitate a tradițiilor românești pentru a le da o șansă în prezent, pentru continuitate, dar și pentru a da o șansă de autentic industriilor creative românești.”

Discuțiile au fost moderate de către doi dintre inițiatorii mișcării România Tradițiilor Creative: Teodor Frolu, arhitect și manager al industriilor creative și Vintilă Mihăilescu, profesor și antropolog.

Teodor Frolu a povestit despre experiența de la începuturile Asociației Ivan Patzaichin – Mila 23 marcată de căutarea unor soluții capabile de a contribui la păstrarea tradițiilor locale din Delta Dunării. Acesta a dezvăluit că, odată cu trecerea timpului și cu acumularea experiențelor, echipa Asociației a descoperit cum, pentru conservarea și valorificarea tradiției, aceasta trebuie tradusă pentru contemporaneitate. Experimentând în variate domenii (design, meșteșug, turism, arhitectură, gastronomie ș.a.), s-a ajuns la concluzia că, prin inovație, tradiția trece mai departe de rolul său de simbol, devenind o resursă utilă pentru economia națională.

În acest context, Vintilă Mihăilescu a amintit despre începutul mișcării România Tradițiilor Creative, în 2017, un moment în care devenise clar faptul că recuperarea tradițiilor a ajuns o misiune asumată de către zeci, sute, dacă nu chiar mii de inițiative punctuale: „Am încercat să aflăm ce înseamnă acest element comun, să știm unul de altul, despre ce este vorba sau cum îl putem numi.” Fără a neglija sau subevalua partea de conservare a tradițiilor, aflăm că, în prezent, acestea pot fi păstrate în viață  „paradoxal, doar schimbându-le, altfel se mumifică, ajung să moară.” Inevitabil, ajungem la o așa zisă ecologie a tradițiilor, în care nu este vorba despre salvarea iei românești, a buciumului, a pelicanului din Deltă, ci despre cum poate fi refăcut un sistem patrimonial și cultural care implică comunitatea, dezvoltarea locală și sentimentul general de apartenență: „Este ceva de transmis. Tradițiile nu se moștenesc, se învață.”

Matei Câlția (Asociația sătească Șona Noastră) a vorbit despre Școala de privit acasă, un proiect care a luat nașțere din nevoia de autoeducare și cunoaștere a unei comunități, prin înțelegerea oportunităților și amenințărilor de care aceasta are parte. În fiecare an, timp de câte o săptămână, prin intermediul unor excursii și ateliere organizate împreună cu sătenii, se analizează pericolul dat de dispariția unei părți a satului, dar și oportunitatile identificate prin evaluarea patrimoniului cultural al Făgărașului în contextul unei dezvoltări tot mai accentuate a sudului Transilvaniei.

În continuare, Alexandra Mihailciuc (Asociația Maria) a povestit despre Batem fierul la conac!, un proiect derulat în Țibănești, județul Iași. Școala de fierărie a pornit de la existența unui conac abandonat, a cărui utilitate era greu de identificat într-o regiune săracă, cu o infrastructură  foarte slab dezvoltată și în absența unor circuite culturale. Mai mult, lipsa unor meșteri care să sprijine tinerii profesioniști arhitecți în restaurare, alături de lipsa unor spații/locuri de explorare și joacă au dus la crearea proiectului Batem Fierul la Conac – mai întâi prin intermediul atelierelor de fierărie, realizate de compagnions du devoir la școala profesională din satul Țibănești. În timp, activitățile școlii s-au diversificat, la școala de fierărie adăugându-se o școală de meșteșugari preocupați de gândurea unor produse care se înscriu în zona de tradiții creative.

Ana Maria Goilav (Școala de la Bunești) a descris școala de vară de arhitectură, în care, odată ajuns, „îți dai seama că nu este vorba de un picnic universar, ci de o experiență dură care te pune în centrul lucrurilor, te pune într-o confruntare corp la corp.” În completarea meșteșugurilor, cei care participă la cursurile Școlii de la Bunești, beneficiază de un proces de dezvoltare personală interioară: „Ce încercăm să recuperăm dincolo de forme, cutume, dincolo de tradiții, este de fapt Omul, care se află în pericol de dispariție, tranformat într-un creator aproape redundant de performanțele mașinilor.  Școala de la Bunești încearcă să-l salveze ca pe un individ liber în gândire, care știe să își exercite discernământul dincolo de limitările specializării profesionale.”

Andreea Machidon (Fundația Pro Patrimonio) a prezentat Honest Goods, o colecție de obiecte de design îmbinat cu meșteșug, care a luat naștere în urma unei cercetări derulată de către echipă, alături de studenții la arhitectură, design, socologie. Pe parcursul a patru zile, au fost identificați 45 de meșeșugari păstrători de tradiție, dintre care au fost selectați șase pentru colaborarea cu designerii care au gândit colecția Honest Goods. „Au fost 3 designeri cu schițe, idei, desene tehnice, însă, în scurt timp a venit confruntarea cu realitatea – a fost o educație continuă – să înțelegem meșterul, care era pentru noi nu doar un profesionsit, ci și o întâlnire socială și umană, care a dus la schimbarea, construirea și îmbunătățirea proiectului.” Experiența a adus participanților o serie de beneficii: conștientizarea importanței valorilor locale, creșterea sentimentelor de mândrie și apartenență, precum și la dezvoltarea unor oportunități economice. În urma proiectului a fost dezvoltată inlusiv o hartă interactivă a meșteșugarilor de pe teritoriul României, care poate fi consultată aici: www.hartamestesugarilor.ro

Alexandru Andrășanu (Geoparcul Țara Hațegului), profesor la Universitatea București, a discutat despre demersul educațional pus la lucru în cazul unei regiuni, Țara Hațegului, prin activități de cercetare și curriculare (pachete școlare de descoperire a naturii, dezvoltarea unui program de masterat în Geobiologie, a unui curs internațional online de dezvoltare durabilă și evenimente deschise publicului larg) care au la bază noțiunea de geoprodus, definit prin: elementele naturale care conferă un caracter specific al locului prin conviețuirea cu comunitățile locale, inovație, vizarea unui public țintă specific, încadrarea într-o strategie de circuit socio-economic de dezvoltare.

Andrei Mihail (Asociația MAIE) a vorbit despre activitățile Școlii de vară de arhitectură din comuna Balta și geoparcul platoul Mehedinți, care a reunit studenți la arhitectură și sociologie. Activitățile au pornit de la o cartografiere a monumentelor istorice din zonă, alături de o evaluare a nevoilor comunității locale. S-a constatat existența unei populații îmbătrânite, ceea ce putea ridica probleme în perspectivele utilitare ale clădirilor identificate. Demersul a fost în primă fază unul de cercetare. Timp de 8 zile a fost derulată o cercetare privind starea clădirilor și au avut loc discuții cu localnicii, cu scopul de a înțelege exact care este relația locuitorilor cu aceste monumente,  cum pot fi salvate clădirile identificate și care sunt perspectivele oamenilor din zonă cu privire la integrarea acestora în activitățile sociale ulterioare. Cercetătorii au identificat nevoia de a adapta acțiunile de recuperare a elementelor de patrimoniu la nevoile localnicilor. Proiectul va continua în 2018 printr-o abordare interdisciplinară (antropologie, sociologie și economie, alături de arhitectură).

Adriana Scripcariu (Școala de la Piscu) a povestit despre Școala privată Agatonia, care familiarizează copiii cu patrimoniul cultural, pentru a le „fortifica identitatea și a-i ajuta să se raporteze corect la istoria lor personală, comunitară, națională.” De activitățile școlii beneficiază 21 de copii, cu un program școlar obișnuit, iar activitățile se desfășoară într-un spațiu înțesat cu „obiecte cu încărcătură patrimonială. Sperăm că acest lucru va consolida în ei această afecțiune pentru această zonă a cunoașterii și frumosului pe care o vor duce mai departe.” Școala de la Piscu a reușit, totodată, să ducă în școli și licee Ziua Patrimoniului, sărbătorită din 2014 în fiecare an. Copiilor le sunt prezentate, totodată, obiectivele UNESCO legate de patrimoniul material, imaterial și natural.

Oana Sav (Motz art) a vorbit despre tradițiile din Țara Moților, înscrise în aripa avangardistă a munților Apuseni prin promovarea tulnicului în cadrul Școlii de Tulnic – Motz Sound. Prezentarea Oanei a fost completată armonios de către intervenția lui Florin Manca, artistul contemporan care duce mai departe sunetul tulnicului, preluând secretele cântecului de la Mariana Gligor, tezaur uman viu UNESCO. În urma unui proiect mai amplu au reușit să doteze cu tulnice cele mai importante școli de muzică din România, cu precădere școlile de suflători.

La finalul evenimentului, moderatorii au subliniat existența unui element unificator între acțiunile, activitățile și instrumentele educaționale dezvoltate de vorbitori, și anume – comunitatea. Toate aceste inițiative, pornite punctual, au reușit să se consolideze prin colaborarea cu reprezentanții comunităților locale.

În urma prezentărilor s-a observat dimeniunea macro care a fost redată de conceptul de geoprodus, prezentat de Alexandru Adrășanu și căruia dacă îi se alătură abordarea strategică cu normative ce țin de patrimoniu cultural, aceste inițiative au șanse de funcționare mult mai eficiente, unde abordarea macro se răsfrânge asupra localului. O variantă neexploatată poate fi cea a eco muzeelor unde, pe lângă expoziții, este adusă împreună comunitatea. Acest tip de muzee ar putea reprezenta un mijloac de valorificare și educație. Mai mult, dacă această conectare la comunitate este recomandată, aceasta implică și colaborarea cu administrația locală, precum și conectarea cu piața, pentru a putea deveni funcțională.

La finalul evenimentului, din partea Asociației Comunelor din România, a luat cuvântul doamna Mariana Gâju, care a declarat că a descoperi patrimoniul, a scoate la lumină tradițiile înseamnă să îi învățăm pe copiii noștri care sunt valorile și rădăcinile locurilor din care provin. Aceasta consideră de bun augur parteneriatul dintre România Tradițiilor Creative și Asociația Comunelor, care poate permite accesul la rețeua de primari din toate județele de pe întreg teritoriul României. Pe această cale a fost lansată invitația de a participa la Consiliul Director al Asociației Comunelor, unde pot fi prezentate temele proiectelor și valorile comunității România Tradițiilor Creative.

O alta modalitate de a transmite mai departe mesajul comunității România Tradițiilor Creative este prin rețeaua Bibliotecile Publice din Romania.

Galeria fotografiilor de la conferința „Școala de trecut: educație nouă, teme de când lumea” este disponibilă aici.